SPECIAL! Legendele Cimitirului internaţional din Sulina

Se spune că ar fi poarta de intrare a Soarelui în România. Sulina a fost ultimul port pentru zeci de străini care îşi dorm acum somnul de veci într-un loc unic în lume - Cimitirul internaţional

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Se spune că ar fi poarta de intrare a Soarelui în România. Sulina a fost ultimul port pentru zeci de străini care îşi dorm acum somnul de veci într-un loc unic în lume - Cimitirul internaţional

Prinţi şi prinţese, navigatori, militari, tineri îndrăgostiţi, oameni ai legii şi piraţi se odihnesc sub pietrele funerare din acest Babel funest. Fie că au venit din Turcia, Malta, Germania sau Danemarca, toţi au sfârşit aici, la Sulina. Poveştile lor sunt scrise în piatră funerară şi, puse cap la cap, spun povestea acestui loc devenit unic în lume. Cimitirul este un unul viu.

Povestea începe în 1864, când Comisiunea Europeană a Dunarii a spus bazele unui cimitir pentru angajaţii săi.

Oameni de 21 de naţionalităţi zac sub lespezile de piatră din acest cimitir. Piatră pe care, în unele cazuri, au adus-o chiar ei. Mormântul croatului Perusko şi cel al italianului Luca Sessa au fost făcute din roca pe care vasele cu care navigau au adus-o în portul Sulina.

Tot acolo s-a încheiat viaţa extrem de aventuroasă a grecului Ghiorghios Kontoguris, unul dintre cei mai temuţi piraţi ai locului, in secolul al XIX-lea. Grecul zace sub o lespede marcată cu un cap de mort. Mormântul lui este singurul înregistrat în Europa ca aparţinând unui pirat. Legenda spune că şi comorile furate de grec ar fi îngropate undeva sub pământul nisipos al Sulinei.

Nu departe de pirat se odihneşte comandorul român Mihail Drăghicescu. Monumentul lui funerar este cu totul aparte.Lanturi de ancora, un colac de fantana pe care sutn asezate picior busola, compas magnetic, trei rame, o mina, semnul infanteriei marine si apoi o cruce.

Pietrele funerare de la Sulina spun fel şi fel de poveşti tragice. Cei îngropaţi aici le-au adus sfârşitul accidente, boli, războaie sau atacuri mişeleşti. Unii au murit din prea multă dragoste. Este cazul a doi tineri englezi, William şi Margaret. Ea a căzut în apă de pe puntea vasului, iar el a sărit să o salveze. Acum, zac unul lângă celălalt, sub două monumente gemene. Nu departe e secţiunea musulmană a cimitirului.

Cimitirul viu nu e doar o pagină de istorie săpată în piatră funerară sau o cronică a vremurilor în care Sulina era oraşul seminţiilor lumii. E şi o lecţie de toleranţă. Este singurul din lume în care creştinii, evreii şi musulmanii împart aceeaşi bucată de pămant. Ultima.