Spitalul de jucării

Pacientul este cusut fără anestezie, spălat la maşină, uscat şi trimis mai departe. Se întâmplă într-un spital din Bucureşti unde pastilele, seringile şi pansamentul nu există.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

 Pacientul este cusut fără anestezie, spălat la maşină, uscat şi trimis mai departe. Se întâmplă într-un spital din Bucureşti unde pastilele, seringile şi pansamentul nu există.

Bolnavii sunt ursuleţi, maşinuţe şi păpuşi trimise de la copiii cu suflet pentru cei la fel ca ei, dar care trăiesc în familii nevoiaşe. Înainte de a face încă un suflet fericit, doctorul Pluşicu are grijă ca jucăriile să fie reparate şi curăţate.

Odată ajunşi la camera de gardă, pacienţii merg pe mâna doctorului Pluşică. Unde se poate repara, trece imediat la treabă. Un ochi lipsă sau o lăbuţă tăiată reprezintă o urgenţă. Unde acul nu poate, transplantul rezolvă problema.

Totul se poate în Spitalul de Jucării, unde 20 de tone de "pacienţi" au revenit la viaţă. La fel ca într-un spital obişnuit, pentru unii pacienţi, e prea târziu. Nicio vopsea şi nicio maşină de spălat nu mai poate face minuni.

Odată resuscitat, Maritnică şi prietenul său merg mai departe, către alţi copii care îi aşteaptă. Ca orice în cameră de gardă, urgenţele sunt asigurate tot timpul. Oricine doreşte poate să facă donaţii atât la direcţia de asistenţă socială a Capitalei, cât şi la Muzeul de Jucării.