Tradițiile de Paște au fost respectate pe furiș la sate, din cauza restricțiilor impuse

Dacă în oraşe liniştea e apăsătoare, în sate a fost agitaţie. Pentru oamenii de la ţară, tradiţia e mai importantă decât orice restricţie. Oamenii au ieşit din case pe furiş pentru a împărţi ouă roşii şi cozonaci. E primul an în care bătrânii noştri sunt singuri de Sărbători.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

• Românii de la sate au căutat să respecte tradiția împărțirii de Paște.
• Românii și-au asumat riscul unor amenzi mari pentru a respecta tradițiile de Paște.

Suntem în satul Moviliţa, judeţul Ialomiţa.

Pe uliţe, când maşinile de poliţie trec de case, începe forfota. Cu farfurii pline cu ouă şi cozonaci, localnicii duc tradiţia din prima zi de Paşte mai departe, în ciuda ordonanţelor militare şi pericolelor: "Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Cum e Paştele anul ăsta? E cam rău. Ce faceţi acum? Împărţim. Împărţim. Aici, prin vecini, că-ncolo nu mă duc. Dar nu v-aţi luat mănuşile! La o babă bătrână îi mai trebuie mănuşi? Nici mască? Nici mască! N-am luat nimic, nu mi-a dat. Dacă nu mi-a dat".

Bărbaţi şi femei, cei mai mulţi trecuţi bine de 65 de ani, merg din casă în casă, la rude, vecini, prieteni: "Nu prea avem voie că de aia zic, să nu ne prindă. Dar ce facem? Trebuie să dăm şi noi la oameni".

Mergând dintr-o casă în alta, la fel de mare ca riscul de infectare cu coronavirus este şi riscul de a primi o amendă cuprinsă între 2000 şi 20.000 de lei şi asta peste că oamenii au ieşit din casă fără să aibă la ei declaraţia pe proprie răspundere. Şi chiar dacă ar fi vrut să o ia, nu ar fi avut cum să o completeze şi asta pentru că împărţitul nu se află pe lista activităţilor.

Georgian Drăgan, purtător de cuvânt Inspectoratul General al Poliției Române: Anul acesta nu mai este permis acest lucru. Oamenii trebuie să rămână în case dacă nu au un motiv întemeiat, un motiv justificat, prevăzut de Ordonanţele Militare în vigoare.

În sate, liniştea apăsătoare amplifică sentimentul de singurătate. Bătrânii nu şi-au mai văzut copiii şi nepoţii de câteva luni: "Aici erau 100 de copii. Aici, în petecul ăsta. Mi-e frică, mamaie, că am băieţi ca dumneavoastră, tineri aşa. N-au venit! Nimeni, mamaie".

Mergem la peste 300 de kilometri distanţă. În comuna Mogoşeşti, judeţul Iaşi. În curtea unei case îl găsim pe nea Ionel. În 82 de ani de viaţă, omul spune că nu a mai avut un Paşte ca acum nici în comunism.

Ionel Lazăr: Aici era un obicei mai frumos. Se făceau hore, era căminul cultural, erau alte rituri, alte treburi.

Chiar şi într-o zi obişnuită, aici, în centrul comunei Mogoşeşti am fi găsit foarte mulţi oameni. Cu atât mai mult într-o zi de sărbătoare, când aceştia sunt liberi şi veneau aici pentru a socializa. Astăzi însă totul este închis, iar locul este pustiu.

Şi în satele din Transilvania, în prima zi de Paşte, uliţele erau pline de tineri. De sute de ani, băieţii respectă cu sfinţenie tradiţia udatului. Anul acesta însă epidemia i-a ţinut în case.