Nea Fănică trăieşte printre ruinele casei arse. În prag de iarnă şi la grea încercare, copiii au uitat de el
Într-o comună din judeţul Cluj, am găsit un bătrân pentru care fiecare zi este o luptă. În urmă cu un an, locuinţa i-a fost aproape înghiţită de flăcări. De atunci, doarme între pereţii care au mai rămas în picioare.
De Redactia Observator la 20.10.2018, 14:28
Într-o comună din judeţul Cluj, am găsit un bătrân pentru care fiecare zi este o luptă. În urmă cu un an, locuinţa i-a fost aproape înghiţită de flăcări. De atunci, doarme între pereţii care au mai rămas în picioare.
De fapt, sub cerul liber. Este singur, bolnav şi fără niciun venit. Copiii au plecat peste hotare şi au uitat de el. Doar câţiva localnici îi mai sar în ajutor şi-i mai aduc de mâncare.
Nea Fănică are 61 de ani şi locuieşte în satul Cetan. L-am găsit pe un scaun, la marginea şoselei. Îmbrăcat sărăcăcios, parcă o povară grea îl apasă pe umeri. Din vorbă în vorbă i-am aflat povestea. Povestea unui om care a muncit o viaţă întreagă. Însă, acum, la bătrâneţe, trăieşte de pe o zi pe alta. În mizerie, într-o casă dărăpănată.
Reporter: Şi nu este frig noaptea aici?
Nea Fănică: Acum, da, e un pic cam rece, dar nu am ce să fac. Unde să mă duc?
Un incendiu violent i-a distrus locuinţa anul trecut.
Nea Fănică: Eu cred că din cauza aia nu văd bine cu ochii, din explozia aia, că m-am uitat, dintr-odată, aşa, la ea.
Acum, doarme pe o saltea zdrenţuită, iar tavanul casei se prăbuşeşte câte puţin în fiecare zi. Mai rău este când plouă sau bate vântul.
Nea Fănică: Vine iarna acum. Poate nu mă apucă iarna.
Nea Fănică nu are niciun venit şi este singur pe lume. Cei cinci copii sunt plecaţi în străinătate, la muncă.
Nea Fănică: În Portugalia, în Spania. La Târgu-Jiu este singura familie pe care o am în ţară, dar nu mă caută nimeni, niciun copil.
Mai are 4 ani de aşteptat până va primi o pensie. Până atunci, trăieşte din mila vecinilor.
Femeie: Mi-a fost mila de el, i-am promis ca il mai cautam sa ii ducem mancare. L-am cautat, i-am dus mancare, m-a rugat sa ii duc paturi.Cand am ajuns acolo, soc. Casa darapanata. Dormea intr-un colt pe niste cartoane, carpe.
Nu primeşte nici ajutor social pentru că, spune el, nu se descurcă singur să-şi facă dosarul. Cât despre o locuinţă nouă, nici nu mai speră la aşa ceva.
Nea Fănică: Când a luat foc casa, a venit şi primarul de acum şi a zis primarul ''Domnul Fănică, eu o să-ţi fac o cameră". Ce mi-a făcut, nimic.
Edilul are o explicaţie. Casa sau ce a mai rămas din ea este, de fapt, locuinţa părintească.
David Prunean, primar: Acolo ar fi trebuit sa se faca o succesiune pt ca Fnaica are mai multi frati. Daca noi am face o casa, ar veni si ceilalti frati. Nu este usor de facut o casa pentru unul care nu are grija nici de el.
Pe de altă parte, primarul mai spune că daca i-ar construi o casă nouă, s-ar crea un precedent de care ar putea profita şi alţii. Aşa că bătrânul nu mai speră la o viaţă mai bună. Noaptea îl prinde tot între pereţii care stau să cadă peste el. Iar ziua trece tot pe scaunul din centrul satului. Se mai bucură doar când trecătorii îi zâmbesc şi stau de vorbă cu el.
