Update / Există români care pot fi numiţi donatori de profesie
Există români care au făcut din donarea de sânge o profesie. O fac din bunătate, nicidecum cu gândul la beneficii. Drumul până la Centrul de transfuzii nu e niciodată greu, iar numărul de donări e la fel de regulat ca picăturile care li se scurg din vene.
De Redactia Observator la 01.05.2014, 14:59
Există români care au făcut din donarea de sânge o profesie. O fac din bunătate, nicidecum cu gândul la beneficii. Drumul până la Centrul de transfuzii nu e niciodată greu, iar numărul de donări e la fel de regulat ca picăturile care li se scurg din vene.
Nu ştiu pe cine salvează şi nici nu-şi doresc. Nu sunt eroi, ci oameni obişnuiţi care fac lucruri neobişnuite. Pentru că în România, să donezi e o raritate. Nevoia, însă, e constantă. Fără sânge, pierdem vieţi, fără roşu, pierdem culoarea. Aşa vom viziona şi acest material. Fără roşu.
Donatorilor de profesie nu le pasă de cantitate, ci doar că cineva are nevoie de sângele lor. Undeva, pe un pat de spital, zace un trup secătuit de viaţă din care răzbeşte un strigăt surd de ajutor. Ei îl aud.
Pe cei în nevoie, nu-i cunosc. Nu le ştiu numele, ce vârstă au sau ce fel de oameni sunt. Ştiu doar că, picătură cu picătură, sângele lor le salvează viaţa. Mai bine i-ai cere tot sângele, decât să-i spui lui Cookie erou. Aşa îl alintă prietenii şi e de ajuns pentru a-i înţelege caracterul.
Din întâmplare sau nu, a continuat să doneze. Are 62 de ani şi a depăşit suta de vizite la centrul de tranfuzii. Cookie e un om vesel. Chiar dacă viaţa nu l-a încurajat mereu să devină un învingător.
A învăţat să preţuiască viaţa şi fiecare picătură de sânge pe care o schimbă cu o secundă de viaţă e un troc avantajos. Cookie e unul dintre donatorii de sânge ai României. Sunt puţini. Nici 600 de mii în toată ţara.
Fidelii, cei care donează constant, sunt jumătate din acest număr. În fiecare lună, spitalele cer aproximativ 48 de mii de unităţi de sânge pentru pacienţi. Iar ei nu au pentru toţi. Horia a început să salveze vieţi de la 19 ani. Ar fi vrut s-o facă, însă, mai devreme.
Ce nu a reuşit atunci a făcut fără întrerupere după majorat. Pentru prieteni, Horia e un soi de profesor de viaţă. În România, doar 17 persoane dintr-o mie donează sânge.
Pentru că sângele apă nu se face, Horia a preluat sarcina promovării donării de sânge de la mama sa. Şi vrea să o ducă la nivel internaţional. Acum candidează la funcţia de secretar general al Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor care promovează donarea de sânge.
O mie de situaţii la limita între viaţă şi moarte şi doar o mână de români care au înţeles că donează roşu e un mod de viaţă. 450 de ml din sângele tău pot ajuta un tată să-şi mângâie copiii, o soţie să-şi sărute soţul, un prunc să descopere lumea.
