Antrenorul Alexandru Marin a analizat România - Argentina 17-24, meciul de rugby prin care s-a inaugurat noul stadion Arcul de Triumf: "A fost un examen de maturitate pentru toţi jucătorii tineri"

Naţionala de rugby a României a avut ocazie să inaugureze noul stadion Arcul de Triumf cu un meci de gală împotriva echipei similare a Argentinei, partidă care s-a încheiat cu 24-17 în favoarea oaspeţilor.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

• România a cedat greu în faţa unui adversar, Argentina, care, anul trecut, învingea pe Noua Zeelandă, cu 25-15.

Andy Robinson, antrenorul României, a avut curajul să trimită în formula de start mulţi jucători tineri, care să înfrunte o echipă a Argentinei din care nu au lipsit superstaruri precum Pablo Matera, Santiago Cordero sau Nicolas Sanchez. Iar tinerii jucători români, impulsionaţi de cei aproximativ 4.000 de spectatori din tribune, au avut o evoluţie remarcabilă, semn că echipa României încă mai are resurse nebănuite de a se menţine la un nivel înalt.

Mai ofensivi, argentinienii au reuşit patru eseuri înscrise prin Bruni, Gonzalez şi Cordero plus un eseu de penalitate. România a înscris un singur eseu, prin Căpăţână, însă a mai reuşit 12 puncte din lovituri de picior graţie fundaşului Ionel Melinte.

S-a terminat 24-17 pentru Argentina, formaţie care anul trecut învingea puternica echipă a Noii Zeelande cu 25-15, dar fanii echipei României au aplaudat în picioare evoluţia dătătoare de speranţe a echipei noastre.

Pentru a afla cum s-a văzut meciul prin ochii unui profesionist, dar şi pentru a înţelege ce înseamnă acest meci pentru întreg rugbiul românesc am apelat la Alexandru Marin, om cu peste 50 de ani de rugby la activ, fost jucător la Cupa Mondială din 1987, prima Cupă Mondială din istorie, şi actual manager la Rugby Club Griviţa şi selecţioner al naţionalei de rugby sevens feminin a României.

- Nea Sandu, România - Argentina 17-24, cum sună un asemenea rezultat? Echipa noastră a fost la un pas de a obţine un rezultat mare.

- Având în vedere că a trecut ceva timp de când nu am mai jucat cu o echipă de top din clasamentul World Rugby, rezultatul nu poate decât să ne bucure şi să ne dea încrederea de care avem nevoie pentru a aborda cu mai mult curaj meciurile cu echipele mai bine clasate decât noi în ierarhia mondială.

- Cum vi s-a părut meciul în sine? Au depăşit tinerii jucători ai României nivelul aşteptărilor?

- Cred că jocul în sine a fost un examen de maturitate pentru toţi jucătorii tineri din echipa României. Jocul în sine nu pot spune că a fost unul spectaculos, dar noi am arătat că putem ţine în "şah" o echipă de nivel înalt, lucru care ne dă speranţe pentru viitoarele partide pe care le avem de disputat.

- Care au fost jucătorii remarcaţi şi unde credeţi că jocul României încă suferă?

- Aş vrea, în primul rând, să remarc echipa în totalitatea ei. Însă, dacă jocul pachetului de înaintare a fost bun per total, atât în apărare, cât şi în atac, trebuie ca, pe viitor, şi jucătorii de pe treisferturi să ridice nivelul în ambele situaţii de joc.

- După mult timp, naţionala României a revenit pe Stadionul Arcul de Triumf. Cât de mult credeţi că a contat pentru băieţii noştri că au posibilitatea să inaugureze un asemenea stadion?

- Sunt convins că, atunci când s-a anunţat că meciul se joacă "ACASĂ", pentru că Stadionul Arcul de Triumf este "acasă" pentru rugbiul românesc, tot grupul, atât jucători, cât şi reprezentanţi ai staff-ului, a simţit o descătuşare. Sunt sigur că a fost o bucurie de moment, dar pe care au trăit-o din plin, o bucurie ce a ridicat nivelul de determinare şi de încredere. A fost elementul de care aveau nevoie pentru a arăta, celor prezenţi şi nu numai, că pot pune în practică un joc de calitate la prima partidă disputată pe noul Stadion Arcul de Triumf.

- Cum vi s-a părut că arată stadionul? Cât de mult contează pentru o naţională de rugby să joace pe un stadion modern şi să aibă cele mai bune condiţii de pregătire?

- Stadionul este destul de cochetat şi pare destul de încăpător pentru susţinătorii Stejarilor. Cu siguranţă că şi oficialii jocului şi adversarii au apreciat calitatea noului stadion. Sunt convins că cei de la IRB şi Rugby Europe se bucură că în România se pot organiza meciuri sau competiţii de nivel înalt. Glumind un pic, aş spune că şi berea dacă era bere, atunci am fi avut cu adevărat o atmosferă ca în străinătate.

- Meciul foarte bun făcut cu Argentina poate reprezenta un semnal de revenire a rugbiului românesc acolo unde îi este locul?

- Acest meci, mai ales prin prisma rezultatului, nu poate decât să ne lanseze pe orbita dorită de toţi. Principalul scop rămâne acelaşi, să bifăm un loc cât mai bun în clasamentul World Rugby şi să ne calificăm, evident, la Cupa Mondială din 2023.

- Haideţi să trasăm un arc peste timp şi o să spun aşa - În 2005, naţionala de juniori sub 19 ani a României, cu Alexandru Marin antrenor, termina pe locul 7 Campionatul Mondial, după un 21-13 chiar cu Argentina. Ce s-a întâmplat între timp? Cum de a ajuns România să piardă meciuri cu adversari precum Portugalia, Spania sau chiar Germania?

- Situaţia rugbiului românesc este aceeaşi ca şi la alte sporturi. Se simte din plin lipsa infrastructurii, a bazelor sportive, a managementului sportiv (echipă de profesionişti în atragerea de fonduri), a sistemului piramidal de care se tot vorbeşte în mai toate sporturile de echipă, a selecţiei potrivite (nu toţi copiii pot practica rugbiul), a profesionalismului în rândul educatorilor şi antrenorilor şi, nu în ultimul rând, lipsa voluntariatului. Ideal ar fi ca foştii jucători să se implice în mod voluntar în viaţa cluburilor la care s-au format şi pentru care au activat. Să se implice în tot ce înseamnă bunul mers al clubului. Referitor la generaţia pe care am avut-o în 2005, unde mulţi dintre jucători chiar au bifat calificarea din Trophy 2004 în Elită, zic în primul rând să ne uităm peste "arcul peste timp" propus de tine şi să vedem câte echipe de juniori aveam atunci şi câţi jucători U19 au trecut prin "ciurul" competiţiilor de copii şi juniori organizate de Federaţia Română de Rugby şi de comitetele regionale. Eu consider că rezultatele negative ale seniorilor au fost simple accidente. În schimb, nu aş putea spune că mă îngrijorează rezultatele juniorilor, care sunt "combustibilul" pentru echipa mare, cât mai degrabă numărul foarte mic al practicanţilor. Acesta este capitolul la care avem foarte mult de lucru, dacă vrem să avem o temelie solidă pentru echipa mare.

- România ar fi trebuit să joace sâmbătă cu Scoţia. Din păcate jocul a fost anulat. Cât de mult ar fi contat pentru băieţi să aibă parte de două meciuri tari la rând?

- Din păcate iată că această pandemie de coronavirus încă produce probleme. Meciul cu Scoţia ar fi reprezentat posibilitatea de a arăta că meciul bun făcut cu "pumele" nu a fost o chestie întâmplătoare. Eu sper ca acest al doilea test să nu-l trecem direct la capitolul "anulat" ci doar la capitolul "amânat".

- În toamnă ne aşteaptă o nouă serie de meciuri cu adversari precum Samoa, Tonga sau Uruguay. Ne pot ajuta aceste meciuri să formăm o echipă cu care să abordăm cu încredere ultimele partide din calificările pentru Cupa Mondială din 2023?

- Cu siguranţă meciurile cu adversari apropiaţi valoric ne ajută să cristalizăm un grup cu care să abordăm meciurile decisive pentru îndeplinirea visului suprem, calificarea la Cupa Mondială din 2023.

- Nea Sandu, haideţi să terminăm cu o ultimă problemă care ştiu că vă doare şi mă doare şi pe mine şi pe mulţi alţii. De ce numărul de echipe şi de jucători este în scădere? De ce rugbiul românesc nu reuşeşte să atragă sponsori, iar plaja de selecţie este din ce în ce mai mică? Ce trebuie să ştie părinţii care se gândesc să-şi dea copiii la rugby? De ce rugby?

- Păi, cum spuneam şi mai devreme, din păcate la momentul actual avem multe lipsuri. În plus, aş zice că nu trebuie să depunem armele şi trebuie să fim optimişti. Trebuie să facem planuri la nivel de cluburi, asociaţii, comitete regionale şi Federaţie. Planuri în aşa fel încât redresarea să fie una viabilă, nu doar pe hârtie. Avem nevoie ca implicarea factorilor de decizie, a conducătorilor de cluburi, a antrenorilor şi chiar a voluntarilor să fie una totală. Părinţii trebuie să ştie că, chiar dacă rugbiul este un sport de contact, el este un sport de echipă care modelează caractere, care te învaţă să lucrezi în echipă, care te învaţă ce înseamnă cu adevărat noţiunea de "camaraderie", etc. De ce rugby? Pasionaţii ar spune simplu - pentru că "I love this game".