Planeta care nu ar fi trebuit să existe. Ce descoperire au făcut oamenii de ştiinţă

O planetă asemănătoare lui Jupiter, situată la 520 de ani lumină de Pământ, ar putea fi o "ghinionistă supravieţuitoare", după ce steaua gazdă a avut o tranziţie prin care s-a extins şi ar fi înghiţit planetele din apropiere.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Planeta gazoasă este cunoscută drept 8 UMi b și a fost denumită Halla, după descoperirea sa inițială de către astronomii coreeni, în 2015. Halla, considerat un loc sacru, este cel mai înalt munte din Coreea de Sud. Halla este o planetă extrasolară, având orbita în jurul altei stele decât Soarele şi aparţinând aşadar unui alt sistem planetar decât sistemul nostru solar. Exoplaneta 8 Umi b orbitează în jurul unei stele gigantice, mult mai mare decât Soarele, numită Baekdu şi situată în constelaţia Ursa Mică, potrivit CNN.

Halla orbitează Baekdu la o distanță de aproximativ jumătate față de cea dintre Pământ și Soare, la 0,46 unități astronomice, sau 42.759.659 mile (68.815.020 kilometri). Halla este considerată un "Jupiter de foc", o clasificare pentru exoplanete similare ca mărime cu Jupiter, care au temperaturi mai ridicate, având în vedere cât de aproape orbitează stelele gazdă.

Astronomii cred că Halla a supraviețuit în mod miraculos, după ce steaua sa a experimentat o tranziție violentă care ar fi trebuit să distrugă toate planetele din apropiere. Observațiile în privinţa stelei Baekdu au fost făcute folosind satelitul de sondaj al exoplanetelor în tranziție al NASA, care studiază stelele din apropiere. Observațiile savanţilor au dezvăluit că steaua arde prin sursa de heliu din miezul său, deoarece pare să-și fi epuizat deja hidrogenul. Revelația sugerează astronomilor că steaua s-a extins cândva într-o stea gigantică roșie.

"O astfel de tranziţie a unei stele are în mod normal consecințe catastrofale pentru planetele care orbitează în apropiere. Când ne-am dat seama că Halla a reușit să supraviețuiască în imediata vecinătate a stelei sale gigantice, a fost o surpriză completă", a declarat co-autorul studiului, Dr. Dan Huber, membru al Consiliului de Cercetare Australian Future Fellow la Universitatea din Sydney și profesor asociat la Institutul pentru Astronomia Universității din Hawaii din Manoa, într-o declarație. "Pe măsură ce și-a epuizat combustibilul hidrogen de bază, steaua s-ar fi umflat de până la 1,5 ori distanța orbitală actuală a planetei – practic înghiţind în acest proces toate planetele care o orbitau– înainte de a se micșora la dimensiunea actuală."

Scenarii de supraviețuire planetară

Se așteaptă ca Soarele nostru să ajungă la sfârșitul vieții în 5 miliarde de ani, când se va extinde până la de 100 de ori dimensiunea actuală și probabil va înghiți și distruge Pământul și alte planete din sistemul solar.

În timp ce sistemul nostru solar are doar o stea, multe stele din univers co-există în perechi binare. Astronomii încă investighează modul în care se formează planetele în jurul acestor sisteme cu stele duble - și, de asemenea, care este soarta acelor planete.

Când echipa de cercetare și-a dat seama că steaua a fost probabil mai mare decât orbita actuală a planetei, au efectuat cercetări ulterioare - în 2021 și 2022 - folosind Observatorul W. M. Keck și Telescopul Canada-Franța-Hawaii de pe Mauna Kea din Hawaii. Cercetările suplimentare au arătat că orbita aproape circulară a planetei, care durează 93 de zile pentru a se finaliza, a rămas stabilă timp de mai bine de un deceniu.

"Toate aceste observații au confirmat existența lui Halla, lăsându-ne cu întrebarea: cum a supraviețuit planeta", a spus autorul principal al studiului, dr. Marc Hon, astronom și cercetător postdoctoral la Universitatea din Hawaii, într-un comunicat. "Observațiile de la mai multe telescoape de pe Maunakea au avut un rol critic în acest proces."

Acum, astronomii încearcă să stabilească dacă este posibil ca planeta să reziste unui astfel de eveniment stelar cataclismic.

Oamenii de știință cred că giganții gazoși, cum ar fi exoplaneta Jupiter, încep prin a orbita la o distanță mai mare de stelele gazdă înainte de a migra în cele din urmă mai aproape. Dar s-ar putea să nu fie cazul planetei Halla, care orbitează în jurul unei stele care evoluează rapid.

"Nu credem că Halla ar fi putut supraviețui fiind absorbită de o stea gigantică roșie în expansiune", a spus Huber. Este absolut posibil ca Halla să nu se fi confruntat niciodată cu niciun pericol, conform cercetătorilor. "Sistemul era mai probabil similar cu celebra planetă fictivă Tatooine din Războiul Stelelor, care orbitează în jurul a doi sori", a spus co-autorul studiului Tim Bedding, astronom și profesor la Universitatea din Sydney, într-un comunicat. "Dacă sistemul Baekdu ar fi fost inițial din două stele, fuziunea lor le-ar fi putut împiedica pe oricare dintre ele să se extindă suficient pentru a înghiți planeta."

Într-un astfel de scenariu, stelele s-ar fi hrănit între ele, potrivit cercetătorilor.

O altă posibilitate este că Halla este o planetă destul de tânără, născută dintr-un nor de gaz care a fost creat de o coliziune catastrofală între cele două stele, făcând-o o planetă de a doua generație creată în sistem.