Planeta urmărește cu sufletul la gură soarta lui Titan. Misiune de salvare aproape imposibilă pentru submersibilul aflat la 4000 de metri adâncime

Submarinul dispărut în Atlantic. Au trecut patru zile de când micul submersibil Titan s-a scufundat în dimineața zilei de 18 iunie, îndreptându-se spre epava Titanicului. Cei cinci pasageri de la bord aveau rezerve de oxigen care să le ajungă între 70 și 96 de ore. Garda de Coastă a SUA a anunțat miercuri dimineață că au fost detectate zgomote subacvatice, care ar putea fi semne de viață.

Cu toate astea, găsirea micului submersibil al companiei private OceanGate este deosebit de complexă. S-a pierdut în Atlanticul de Nord, la 700 de kilometri sud de Saint-Jean-de-Terre-Neuve, o "regiune îndepărtată", ceea ce reprezintă o provocare pentru salvatori, a explicat amiralul american John Mauger.

Adâncimea excepțională la care s-a scufundat submersibilul Titan, adică de 4000 de metri, pe fundul mării, reduce drastic posibilitățile de salvare. Alexis Rosenfeld, un scafandru cu experiență și multiple expediții în oceane, a explicat că presiunea la nivelul epavei Titanicului ajunge la 380 de bari, adică mai mult de 380 kg pe cm2. "Vă las să vă imaginați forța exercitată asupra submersibilului Titan". Pe planetă sunt mai puțin de 12 vehicule de scufundare capabile să atingă o asemenea adâncime.

Probabilitate de 80% să fie pe fundul oceanului

Există trei ipoteze. Fie a făcut implozie pentru că și cel mai mic incident, la o asemenea adâncime, poate fi fatal. În acest caz, echipajul nu are nicio șansă să supraviețuiască. A doua variantă, submersibilul a fost prins în epava Titanicului unde a rămas blocat. Al treilea scenariu este că s-ar putea ca, pur și simplu, din cauza vremii, de exemplu, să fi pierdut contactul cu nava de escortă care a rămas la suprafață. Dar această ultimă ipoteză pare puțin probabilă în ochii experților, în măsura în care un submarin are multiple mijloace de comunicare.

O sursă din Marina Franceză, citată de Le Figaro, estimează la "mai puțin de 1% probabilitatea ca submersibilul să plutească în ocean". Este o probabilitate de 80% să fie pe fundul oceanului și de 20% să fie la suprafață fără posibilitatea de a comunica, conform sursei citate.

"Dacă a ajuns pe fundul mării și nu poate urca singur la suprafață, opțiunile sunt foarte limitate. Foarte puține nave se pot scufunda atât de departe și în siguranță pentru scafandri", a declarat pesimist Alistair Greig, profesor de inginerie marină în Londra.

În plus, căutările subacvatice cu sonare sunt foarte incerte. Pentru ca sonarele să funcționeze, dispozitivul căutat trebuie fie să se miște, fie să nu fie înfipt în noroi sau mascat, a explicat un inginer al Marinei Franceze. În orice caz, Garda de Coastă a SUA a spus că lucrează cu parteneri militari și civili la un plan de salvare dacă submersibilul este găsit sub apă. Dar opțiunile de intervenție sunt extrem de reduse.

Limitele unei aventuri turistice

Atunci când un submarin se află la mai puțin de 180 de metri de suprafață, o ultimă soluție este metoda "ejectării individuale". Echipajul se ejectează dintr-un tub etanș. Fiecare membru îmbracă un costum plutitor, care îi permite să rămână câteva ore la suprafața apei, reducând în același timp riscul de hipotermie timp de 24 de ore. 

Dar submersibilul Titan, un mic vehicul turistic, nu are acest tip de echipament specific sistemelor militare. Echipamentul de salvare de la bord nu este indicat pe fișa tehnică disponibilă pe site-ul OceanGate. "În teorie, strategia de rezervă pentru acest tip de dispozitiv este o geamandură de localizare, care se eliberează, se ridică la suprafață și arată poziția submarinului", a explicat Alexis Rosenfeld.

În acest moment, cel mai credibil mod de salvare pentru Titan pare să fie, în ochii experților, aducerea la suprafață. Operațiunea constă în agățarea de baloane cu aer pentru a-l aduce la suprafață, prin intermediul unui robot operat de la distanță. Acești roboți sunt capabili să atingă o adâncime foarte mare. "Avem însă foarte puține mijloace industriale capabile să comprime aerul la presiuni de peste 400 de bari, precum și să fie aduse și folosite în zonă", a explicat inginerul francez care consideră că orice operațiune de salvare este foarte complicată.

Există și alte tehnici: metoda ventilației este prima tehnică de asistență acordată unui submarin aflat în pericol. Se realizează din 2010 folosind un costum special numit NewtSuit, care operează până la 300 de metri adâncime. "Costumul este manevrat de o persoană care aduce aer proaspăt și evacuează aerul viciat din submarin. Submarinul este astfel ventilat în timp ce echipajul așteaptă salvarea" a explicat  Alexis Rosenfeld.

Dar cel mai complet mijloc de salvare până în prezent rămâne sistemul NSRS, instituit de NATO după dezastrul "Kursk". În timpul tragedei de pe 12 august 2000, 118 marinari au murit la o adâncime de 108 metri. De atunci, Franța, Norvegia și Regatul Unit au înființat sistemul de salvare a unui submarin NATO (NSRS), operațional până la 600 de metri adâncime. Procesul este următorul: submarinul, pregătit de un robot de intervenție operat de la distanță, se alătură vehiculului în primejdie, îl agață și îl trage la suprafață. Cu toate acestea, în cazul submersibilului Titan, utilizarea NSRS se dovedește a fi imposibilă, în special din cauza timpului de implementare.

Cea mai adâncă operațiune de salvare din istorie

"Soluții există, dar întrebarea este următoarea: ce dispozitive, inclusiv militare, am fi gata să folosim pentru un grup de turiști?", întreabă Alexis Rosenfeld. Sistemul NSRS, aflat în Faslane, Scoția, este transportabil aerian, dar este greu și voluminos. Teoretic poate fi dislocabil oriunde în lume în 72 de ore cu excepția spațiilor acoperite cu gheață.

O astfel de operațiune de salvare ar fi, de departe, una efectuată la cea mai mare adâncime din istorie. Ultimul record datează din 1973, când submersibilul comercial canadian Pisces III a rămas prins pe fundul mării și a fost recuperat după 76 de ore în largul Irlandei. Dar era la 480 de metri... Cei doi oameni de la bord fuseseră salvați cu 12 minute înainte de a rămâne fără aer. "Un lucru este sigur"  concluzionează Alexis Rosenfeld. "Paul-Henri Nargeolet (care se află la bord) este unul dintre cei mai buni experți în submarine din lume. El cunoaște foarte bine procedurile de salvare și nicio soluție nu va fi trecută cu vederea".

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰