6 iulie 1885, primul VACCIN ANTIRABIC salva un copil de nouă ani

Acum 130 de ani, savantul francez Louis Pasteur folosea, pentru prima dată, vaccinul antirabic. Pacientul său era Joseph Meister, un băiat care fusese mușcat de un câine turbat

De la viermii de mătase la vaccinuri

În 1862, Pasteur era ales în Academia de Ştiinţe, iar în anul următor era numit profesor de geologie, fizică şi chimie la Şcoala de Arte frumoase. La scurt timp după, Pasteur s-a concentrat pe criza din industria mătăsii din Franţa: o boală misterioasă atacase crescătoriile franceze de viermi de mătase. După 5 ani de cercetare, Pasteur reuşea să salveze industria mătăsii printr-o metodă care permitea conservarea coconilor sănătoşi și prevenea contaminarea lor cu organismele care provocau boala. Doi ani mai târziu, această metodă a fost recunoscută în întreaga Europă: aceasta se foloseşte şi astăzi în ţările producătoare de mătase.

În 1868, deşi paralizat parţial, Louis Pasteur şi-a continuat cercetările: studiul viermilor de mătase a constituit iniţierea în problema bolilor infecţioase. Astfel, Pasteur a dezvoltat anumite practici epidemiologice care au devenit utile mai târziu, când avea să se confrunte cu boli transmise la animale şi la oameni.

Vaccinul salvator și începutul medicinei preventive

În 1873, Louis Pasteur era ales membru asociat al Academiei de Medicină. Deși societatea medicală era sceptică în privința teoriilor acestuia, Pasteur urma să dezvolte principiul general al vaccinării şi a contribuit la punerea bazelor imunologiei.

Prima descoperire majoră a lui Pasteur, în studiul vaccinării, a avut loc în 1879: holera aviară (le-a inoculat găinilor forma atenuată şi a demonstrat că acestea au respins tulpina complet virulentă). Pasteur a început să investigheze antraxul în 1879: o epidemie de antrax în Franţa ucisese un număr mare de ovine, iar boala ataca acum şi oamenii. Pasteur a vrut să aplice principiul vaccinării şi în cazul antraxului: a imunizat 70 de animale de la fermă, iar experimentul a fost un succes complet.

În 1882, Louis Pasteur avea să abordeze problema rabiei: microbul care provoca rabia era prea mic pentru a fi surprins de microscop iar experimentele cereau dezvoltarea unor metodologii complet noi. Pentru a atenua microbul invizibil, a uscat măduva spinării animalelor infectate. Ulterior a observat că tratamentul său ucisese de fapt multe dintre organismele infecţioase. Ca urmare, a produs organisme moarte şi a deschis drumul spre dezvoltarea unei a doua clase de vaccinuri, cunoscute ca vaccinuri inactivate.

6 iulie 1885: Pasteur îl vaccina pe Josef Meister, un băiat de nouă ani care fusese muşcat de un câine turbat. Vaccinul a avut succes imediat iar Pasteur se bucura de faimă şi recunoaştere.

Sute de persoane au fost salvate de vaccinul lui Pasteur şi astfel a început epoca medicinei preventive. 

30 iunie 1908, FENOMENUL TUNGUSKA. Explozia echivalentă cu 20 de bombe atomice arunca în aer 2.150 de km2

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰