Articol susținut de #MediciBuni – Dr. Cristina Neculoiu, MedLife: "Nu ne jucăm cu sănătatea copilului; simptomele comune pot ascunde alte patologii mai complexe"

Ecografiile sunt investigații medicale prezente în viața celor mici, încă dinainte de a se naște. Pentru monitorizarea sarcinii, mamele fac ecografii din dorința de a se asigura că bebelușii lor sunt sănătoși, respectiv nu prezintă malformații congenitale sau alte patologii. Odată depistate, „malformațiile congenitale pot fi și urmărite ecografic (sau se combină ultrasonografia cu alte investigații imagistice,  în funcție de caz). Diagnosticarea precoce poate preveni astfel complicațiile bolii, iar prognosticul (previziunea evoluției unei boli) este mai bun. În alte cazuri, se salvează vieți”, a spus dr. Cristina Neculoiu, medic pediatru, competentă în ecografie .

Când este indicată ecografia la copii

În patologia digestivă, genito-urinară , afecțiunile chirurgicale , în traumă, în screening-ul nou-născuților și sugarilor (inclusiv pentru displazia de șold), în patologiile endocrinologice, hematologice, patologiile glandelor salivare. Pentru patologia respiratorie (pneumonii, pleurezii, atelectazii), ecografia pleuro-pulmonară sau toracică are următoarele beneficii: „pot fi identificate cantitățile mai mici de lichid, ce nu se depistează pe radiografie, se evaluează și răspunsul la tratament fără a mai repeta radiografia (deci fără încă o iradiere). Chiar daca nu exclude o radiografie pulmonară, ecografia poate veni în completarea ei, ajută în urmărirea în dinamică a pacientului.”

Mai mulți medici români au publicat un studiu în care au arătat rolul ultrasonografiei pulmonare în monitorizarea evoluției pneumoniilor comunitare. S-a demonstrat astfel importanța acestei investigații imagistice în cazul copiilor internați cu pneumonie.

Dr. Cristina Neculoiu a ales pediatria ghidată de intuiție și nu a greșit. I-a plăcut foarte mult de la bun început și s-a dedicat meseriei. „Când locul tău este într-un anumit domeniu, lucrurile în viață se așază de la sine. Cred că Dumnezeu m-a ales pe mine să fac pediatrie, asta spun mereu. Cu timpul am prins și dragul ecografiei pediatrice. Nimic nu e întâmplător în viață”, a mărturisit medicul, care adoră să lucreze cu copiii. „Îmi place să lucrez cu ei, este perfect. Copiii nu mă obosesc niciodată. Pediatria este puntea de legătură dintre lumea copilăriei și cea a științei medicale”, a afirmat dr. Cristina Neculoiu.

Simptome comune sau subestimate ?

Un simptom comun precum febra sau tusea este motiv de prezentare a copilului la medic. „Tusea reprezintă un act reflex care ajută la mobilizarea secrețiilor. Dacă devine persistentă, în accese, chinuitoare, o tuse nocturnă (din cauza căreia copilul nu se poate odihni) , emetizantă (tușește până când varsă) sau asociază dureri în piept ori semne ale insuficienței respiratorii (bătăi ale aripilor nazale, retracții ale spațiilor intercostale ori balans toraco-abdominal, adică retracția toracelui și bombarea abdomenului în inspir), este necesar ca părintele să se adreseze ȋn mod alert medicului.” Tusea poate apărea și ȋn cazul unei aspirații de corp străin.

„Nu ne jucăm cu sănătatea copilului. Deși sunt simptome comune, ele pot ascunde alte patologii mai complexe. Mai mult, inițial, debutul primelor simptome poate fi insidios (şi în pertussis sau tusea convulsivă). Așadar, nimic nu se poate subaprecia în medicină. Cred că este mai bine să te adresezi unui specialist din start”, a semnalat dr. Cristina Neculoiu.

„Febra înaltă (peste 39 grade Celsius), care nu cedează sau cedează greu la antitermice sau care apare des, la interval de 3-4 ore, este o cauză frecventă de prezentare la cabinet. Cauzele febrei pot fi multiple, de la infecții virale la boli autoimune” – toate însă trebuie investigate de specialiști în sănătate, iar medicii buni știu cum să procedeze în astfel de situații.

„Părintele aflat la primul copil poate pur și simplu nu știe să observe toate semnele. Este normal, de aceea o strânsă legătură cu medicul de familie este necesară”, este de părere pediatrul Cristina Neculoiu, care consideră că medicina în sine este o provocare. Potrivit medicului, nu degeaba ghidul Societății Europene de Urologie Pediatrică recomandă efectuarea ecografiei ȋn primele 24 ore tuturor copiilor cu ITU febrilă (infecție de tract urinar febril), dacă nu se observă nicio ameliorare clinică  de la inițierea tratamentului.

Ecografia este indicată nou-născuților și sugarilor pentru screening, diagnosticare precoce sau pentru monitorizarea diverselor patologii .

Cel mai des, medicii efectuează screening-ul imagistic: ecografie abdominală, ecografie de şold -screening-ul nou-născuților și sugarilor pentru displazia de șold („factori de risc: sex feminin, șolduri instabile, torticolis, scolioză, anomalii materne uterine, versiunea tardivă, prezentația pelviană, operația cezariană, oligohidramnios, greutate la naștere peste 4 kg, istoric familial pozitiv, piciorul strâmb congenital”)  și ecografia transfontanelară („la nou-născut și sugar aproximativ până la vârsta de 9-18 luni, depinde de caz, prin intermediul fontanelei, frecvent fontanelă anterioară”).

„În cazul copilului mic , ecografia acoperă o paletă vastă de afecțiuni. Cel mai frecvent, folosim ecografia ȋn: patologiile digestive (enterocolită, boală de reflux gastroesofagian, sindrom de vărsături, diaree, constipație, invaginație intestinală, sindrom dureros abdominal, litiaza biliară), ecografia de părți moi (pentru ganglioni, glande parotide, submandibulare, țesut subcutanat), ȋn probleme respiratorii (ecografie pleuro-pulmonară/ toracică ȋn pneumonii, pleurezii, atelectazii), patologii hematologice (anemii), ecografia inghino-scrotală (ȋn hernii, testicule necoborâte, varicocel, hidrocel), în afecțiunile reno-urinare (hidronefroze de diferite cauze, infecții de tract urinar, cu suspiciune de un substrat malformativ; apreciindu-se existența unor anomalii de structură, dimensiunile, prezența calculilor reno-urinari sau a obstrucțiilor; se permite deci, evaluarea morfologică a tractului urinar ”, a explicat dr. Cristina Neculoiu.

Mai mult, Academia Americană de Pediatrie recomandă efectuarea ecografiei abdomino-pelvine ȋn primii 2 ani de viaţă tuturor copiilor cu o primă infecție de tract urinar

Indiferent de indicație, ca metodă de screening, de diagnosticare mai rapidă sau de urmărirea ȋn dinamică a multor patologii, „ultrasonografia ȋn pediatrie este de mare utilitate. Bazându-se pe capacitatea ultrasunetelor de a străbate mediile biologice și de a fi reflectate de acestea, ecografia este neinvazivă, se poate face în dinamică, poate fi efectuată și la patul bolnavului, este bine tolerată de pacient, chiar dacă este mic, și se poate repeta ori de câte ori este nevoie”.

Părinții sunt îngrijorați în legătură cu sănătatea copilului şi doresc sa fie efectuate investigații imagistice. „Majoritatea copiilor sunt foarte receptivi și înțelegători. Chiar celor mai mulți le face plăcere când stau la ecografie. Cu un copil este nevoie să comunici, să îi explici. Dacă îi explici cu blândețe, calm și îi arăți, el va înțelege. Ați fi surprinși să aflați că sunt chiar mai ascultători decât adulții. Și uneori ei vin gata pregătiți de acasă de către părinți”, a spus medicul care face ecografia să fie o joacă pentru micii pacienți.

Uneori ecografia trebuie completată cu alte metode de diagnostic

„Ultrasonografia poate tranșa în unele situații diagnosticul, alteori doar îl nuanțează, urmând ca datele să fie corelate și clinico-biologic de către medicul curant sau în colaborare cu alte specialități, multidisciplinar (ex. cazurile medico-chirurgicale). Când sunt necesare alte metode de investigație, aceste informații îi sunt explicate părintelui, în termeni simplificați, astfel încât să fie clar înțelese. Uneori ecografia poate fi limitativă. Fiecare tehnică are posibilitățile ei. Medicina nu este despre a minimaliza un lucru sau despre a-l exclude pe celălalt”, a semnalat medicul, exemplificând câteva astfel de situații: „când se evidențiază prezența unei malformații complexe ecografic, însă fără a putea furniza informații anatomice; alt caz este în unele apendicite acute (nu de fiecare dată se poate stabili ecografic; depinde de poziția apendicelui vermiform, de pregătirea în prealabil a pacientului, sunt mai mulți factori. Desigur, sunt şi semne indirecte.) Alte cazuri: ȋn traumă, patologia malignă, intoxicațiile, meningitele etc.”

Principalele semne prezente la copii mici care ar trebui să îi determine pe părinți să consulte un pediatru

„Copilul mic este până la vârstă de 3 ani . Ne îngrijorăm dacă nu mănâncă, dacă are o stare generală proastă, dacă sugarul are un plâns inconsolabil, geme, este mai agitat, nu crește în greutate conform normogramelor de creștere ale Organizației Mondiale a Sănătății, apar semnele de deshidratare (ochi înfundați  în orbite, ochii încercănați, tegumente și mucoase uscate) sau dificultăți respiratorii (efort respirator ce duce la epuizarea musculaturii). Copilul mic se deshidratează rapid. La nou-născut, mecanismele de termogeneză nu reușesc să acopere pierderile de căldură. Pierderile de căldură (mai mari față de un adult sau copilul mare) sunt date de valoarea mai mare a raportului suprafață/ greutate și de slaba reprezentare a țesutului adipos. Iar dacă discutăm şi de prematuritate, ea reprezintă deja un factor de risc în sine. Vorbim despre o imaturitate pulmonară (a centrilor respiratori, deficit de țesut elastic pulmonar), pierderi crescute de căldură, imaturitate imunitară, digestivă, cam pe toate fronturile”, a declarat dr. Neculoiu.

Întrebată ce ar avea de spus ȋn plus părinților legat de sănătatea copilului, doctorul pediatru atrage atenția asupra valului de somatizări: „ copilul nu se preface când spune ca are dureri (de exemplu, când școala i se pare grea sau când o situație devine copleșitoare pentru el) . Pe copil chiar îl doare și asta este important de ştiut. În astfel de cazuri este nevoie şi de psihoterapie. Lucrurile funcționează în echilibru.”

Medicul pediatru consideră că sunt extrem de importante controalele de rutină în primele luni și ani de viață ai copilului. „Cheia în sănătate este prevenția. Controalele în primele luni de viață le consider obligatorii, la fel și celelalte pe parcursul creșterii și dezvoltării copilului”, a concluzionat dr. Cristina Neculoiu.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰