BLESTEMUL familiei Eminescu! Toți frații au fost GENII, însă elevi repetenți! S-au sinucis, au suferit de boli incurabile și s-au luptat cu sărăcia
Deși se cunosc doar câteva referințe biografice despre familia poetului nepereche Mihai Eminescu, se spune că a fost urmărită de un destin tragic.
Deși se cunosc doar câteva referințe biografice despre familia poetului nepereche Mihai Eminescu, se spune că a fost urmărită de un destin tragic. Familia căminarului Gheorghe Eminovici a fost numeroasă: a avut cu Raluca Iurașcu nu mai puțin de 11 copii, trei fete și opt băieți. Toți frații i-au împărtășit geniul în domenii precum dreptul, strategia militară sau medicina.
Mihai Eminescu era cel de-al șaptelea copil, născut la 15 ianuarie 1850. Despre frații și surorile lui po fi aflate informații din corespondența purtată între Mihai Eminescu, Gheorghe Eminovici și Harietta Eminovici, sora poetului. Se spune că au fost secerați de boli incurabile, afecțiuni grave, ori s-au sinucis.
Șerban, primul copil al familiei Eminovici, a murit în sanatoriu. S-a născut în anul 1841 și era “oacheș, slăbuț, tăcut, semnăna, așadar, mai mult cu mumă-sa. Nu știm nimic despre copilăria sa, petrecută în mare parte în Dumbrăveni, decât că a urmat liceul de la Cernăuți, unde și-au făcut studiile toți frații”, scrie George Călinescu în “Viața lui Mihai Eminescu”. Șerban a fost un școlar cu rezultate jalnice, rămânând repetent în 1854, ca după să fie retras din gimnaziu în 1859. La 20 de ani a ajuns student în Viena, unde a ajutat un savant și chirung de elită. Neîmplinirea lui sufletească era determinată de comportamentul tatălui său bazat pe dispreț. Mai mereu îl lăsa fără bani, iar studenția și-a petrecut-o într-o mizerie cruntă. De la sărăcie se îmbolnăvește de tuberculoză, o combinație fatală pentru un tânăr care suferea deja de depresie avansată. Deși a ajuns un medic apreciat, în 1974 ajunge în sanatoriul Chariete din Berlin, unde moare în același an, lăsând datorii uriașe în urmă.
Nicolae și Iorgu sunt frații care s-au sinucis. Nicolae s-a născut pe 2 feburarie 1843 și a urmat îndeaproape eșecul școlar, la fel ca și ceilalți frați ai săi. După vârsta de 18 ani, datorită inteligenței sale remarcabile, a început să studieze dreptul la Sibiu, ca mai târziu să ajungă scriitor la un avocat din Timișoara. La fel ca fratele său mai mare, a fost terorizat de prezența tatălui său care îl numea “Niculai cel prost”. În 1881 se retrage la Ipotești, unde a practicat agricutura. Avea o boală venerică, suferea de tulburări afective. “Fă ce faci și vino de-l ia, ca să-l duci în vreo casă de sănătate”, îi scria Gheorghe Eminovici lui Mihai, despre Niculae. Poetul se împrumută pentru el de 2.000 de lei, dar degeaba. În anul 1884 se sinucide la Ipotești, împușcându-se în cap un cu revolver.
Tatăl lor a murit în 1884, fără să îi lase niciun ban. După Niculae, Iorgu, al treilea copil al familiei Eminovici, și-a pus și el capăt zilelor. Și el s-a împușcat în cap. Semăna izbitor cu fratele său mai mic, Mihai. El a ales cariera armelor și a excelat.
Fratele Ilie a fost cel mai bun prieten al lui din copilărie. S-a născut în anul 1846, la 1 iulie, după Ruxandra, o fetiță moartă. În contrast cu ceilalți frați, se spune despre el că era întotdeauna vesel. După 19 ani, în ciuda faptului că a rămas repetent, a ajuns să studieze medicina lui Carol Davila de la București. A fost trimis, mai târziu, într-o misiune sanitară în străinătate, unde se îmbolnăvește de tifos. În 1863 moare. Mihai Eminescu i-a dedicat câteva versuri: „Mort e al meu frate/ Nimene ochii-i n-a închis/ îN steinetate,/ Poate-s deschiși și-n groapă/ Dar ades într-al meu vis/ Ochii mari albaștri/Luminează un surâs/ Din doi vineți aștri”.
Cel mai longeviv dintr ei a fost Matei, născut la 20 noiembrie 1856. Era al zecelea copil, un tânăr sănătos, voinic. El este cel care a vorbit despre viața fratelui său, după moarte poetului nepereche. Din punct de vedere profesional, Matei a ajuns căpitan în armata română, însă în căsnicie nu a excelat. A fost căsătorit de trei ori. Tot el a dat și singurii urmași cu nemele de Eminescu, dintre cei opt frați. A avut doi băieți și două fete. Moare în 1929 la Bistrița, după ce ajunge la gradul de maior.
Mihai Eminescu a avut și trei surori. Ruxandra, care a murit în copilărie, Aglae și Harieta.
Aglaia s-a născut la 7 mai 1852. S-a măritat la 18 ani cu Ioan Drogli, un profesor de la școala normală de învățători. Împreună locuiau la Suceava. Are doi băieți, însă cel mic suferă de tulburări psihice grave. Învățătorul a ajuns în 1875 inspector.
Harieta este cea care i-a fost alături poetului în perioada dificilă a bolii. Însă, la rândul ei, se alupta cu o boală cumplită. Abia mai mergea, fiind ajutată de două proteze metalice. Harieta nu o suferea pe Veronice Micle și o învinovățea pentru boala poetului. Avea concepții filosofice și scria poezii. După plecarea lui Eminescu la București și moartea acestuia, Harieta se stinge în sărăcie în același ani, paralitică și probabil bolnavă de tuberculoză, scrie adevărul.ro.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰