(P) Tinitus (Țiuitul urechilor): Cum putem recâștiga liniștea?
Imaginați-vă un sunet ascuțit, un țiuit continuu, un bâzâit electric sau un șuierat fin care nu se oprește niciodată, indiferent unde vă aflați. Nu există niciun buton de "Mute" și nicio telecomandă care să îl oprească. În timpul zilei, zgomotul de fond al orașului sau conversațiile colegilor îl mai acoperă parțial, făcându-l suportabil. Dar noaptea, în liniștea dormitorului, devine asurzitor, transformând odihna într-o luptă cu propria minte, provocând insomnie severă, anxietate și incapacitate de concentrare.
Aceasta este realitatea cotidiană a pacienților care suferă de Tinitus (cunoscut medical și sub denumirea de acufene). Statisticile arată că aproximativ 10-15% din populația adultă experimentează această afecțiune la un moment dat în viață. Deși este extrem de deranjant și poate afecta profund calitatea vieții, este important să înțelegem de la bun început că tinitusul nu este o boală în sine, ci un simptom. Este modul urechii sau al creierului de a ne transmite un mesaj de eroare, semnalând că ceva nu funcționează corect în sistemul auditiv.
De ce apare acest "sunet fantomă"?
Mecanismul de producere a tinitusului este complex și variază de la pacient la pacient. În cele mai multe cazuri, problema pornește din urechea internă, de la nivelul cohleei. Aici se află mii de celule fine, numite celule ciliate, care au rolul de a transforma vibrațiile sonore din aer în impulsuri electrice pe care creierul le recunoaște ca sunet. Când aceste celule sunt deteriorate - fie din cauza expunerii la zgomote puternice, fie din cauza înaintării în vârstă - ele pot începe să trimită semnale electrice haotice, "false", către creier. Creierul, încercând să interpreteze aceste semnale eronate, creează sunetul de țiuit.
Identificarea cauzei exacte este primul pas obligatoriu pentru tratament. Uneori, soluția este simplă și rapidă, cum ar fi extragerea unui dop de cerumen care blochează canalul. Alteori, cauzele sunt mai subtile. Pentru a beneficia de un diagnostic corect și de o evaluare audiometrică completă, este esențial să vă adresați unui medic specialist. Dacă locuiți în zona de nord-vest a țării, puteți programa un consult detaliat la o specializare de ORL în Satu Mare (sau orașul unde vă aflați), unde medicii dispun de aparatura necesară pentru a investiga sănătatea urechii interne și medii.
Principalii vinovați: De la căști la stres
Lista factorilor care pot declanșa tinitusul este lungă, dar câțiva "suspecți" apar frecvent în cabinetul medicului ORL:
- Trauma sonoră: Este cauza numărul unu în rândul tinerilor. Ascultarea muzicii la căști la volum maxim, participarea la concerte fără protecție auditivă sau lucrul în medii industriale zgomotoase (șantiere, fabrici) pot distruge ireversibil celulele ciliate. Adesea, tinitusul care apare după un concert dispare în câteva ore, dar expunerea repetată îl poate permanentiza.
- Vârsta (Prezbiacuzia): Așa cum vederea slăbește odată cu vârsta, și auzul se degradează. După vârsta de 60 de ani, tinitusul însoțește frecvent scăderea naturală a auzului.
- Problemele circulatorii: Hipertensiunea arterială sau ateroscleroza (îngustarea vaselor de sânge) pot afecta fluxul sanguin către ureche. În aceste cazuri, pacienții pot descrie un tinitus "pulsatil", auzindu-și practic propriul puls în ureche, sincronizat cu bătăile inimii.
- Medicamentele ototoxice: Anumite antibiotice, doze mari de aspirină sau unele medicamente pentru chimioterapie pot avea ca efect secundar afectarea auzului și apariția zgomotelor.
- Problemele articulației temporo-mandibulare: O cauză adesea ignorată. Problemele maxilarului, bruxismul (scrâșnitul dinților) sau o ocluzie dentară incorectă pot iradia tensiune și zgomot către ureche.
Impactul psihologic: Cercul vicios al anxietății
Tinitusul are o componentă emoțională puternică. Creierul nostru este programat să filtreze sunetele neimportante (cum ar fi zgomotul frigiderului), dar tinitusul este adesea interpretat de sistemul limbic (centrul emoțiilor) ca un semnal de pericol sau de alarmă. Aceasta declanșează o reacție de stres: corpul devine tensionat, anxietatea crește, iar atenția se focalizează și mai mult pe zgomot.
Rezultatul este un cerc vicios: cu cât ești mai stresat și mai obosit, cu atât percepi tinitusul mai tare; cu cât îl auzi mai tare, cu atât devii mai stresat. De aceea, tratamentul modern nu vizează doar "urechea", ci și modul în care pacientul reacționează la sunet.
Cum se pune diagnosticul și ce soluții există?
Nu există o pastilă magică universală care să "stingă" tinitusul peste noapte pentru toată lumea, dar există strategii eficiente de management și tratament. Evaluarea medicală include otoscopia (pentru a exclude cauze vizibile precum infecțiile sau dopurile de ceară), urmată de teste specifice precum audiometria și impedansmetria. Acestea măsoară pragul auditiv și funcționalitatea urechii medii.
În funcție de rezultate, medicul poate recomanda:
- Tratament medicamentos: Vasodilatatoare sau neurotrofice care îmbunătățesc microcirculația și oxigenarea urechii interne.
- Terapia sonoră (Mascarea): Utilizarea unor sunete externe neutre (zgomot alb, sunetul ploii, al valurilor) pentru a acoperi tinitusul. Aceasta ajută creierul să se relaxeze și să ignore țiuitul intern, facilitând adormirea.
- Protezarea auditivă: Dacă tinitusul este asociat cu o pierdere de auz (hipoacuzie), purtarea unui aparat auditiv poate face minuni. Aparatul amplifică sunetele ambientale pe care pacientul nu le mai auzea, "acoperind" astfel zgomotul parazit intern.
Cel mai important sfat este să nu vă izolați și să nu acceptați ideea că "trebuie să învățați să trăiți cu el" fără a lupta. Primul pas spre liniște este înțelegerea cauzei. Cu ajutorul specialistului, volumul tinitusului poate fi dat mai încet, redându-vă controlul asupra propriei vieți.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
