Ajut eu: Părintele Nicolae din Castellon le arată copiilor români din Spania tot ce are România mai frumos de oferit

Dacă-ţi pierzi rădăcinile, îţi pierzi identitatea. Asta simt românii din Diaspora, care încearcă să-şi păstreze tradiţiile departe de casă. În Spania, am întâlnit un preot care fix asta face. Le arată copiilor români crescuţi acolo tot ce are România mai frumos de oferit. A înfiinţat o şcoală în biserică, unde predau învăţătoare voluntare. Şi a mobilizat comunitatea de români să spună Ajut Eu şi pentru copiii de aici, de acasă.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

• De peste 10 ani de când s-a mutat în Castellon, părintele Nicolae a spus în română Ajut Eu de mii de ori.
• Biserica în care slujește astăzi a restaurat-o cu ajutorul românilor care au vrut un loc unde să se simtă mai aproape de casă.

Se simte blând iarna în Castellon de la Plana. Rar ninge în orașul de pe coasta estică a Spaniei, scăldată de Marea Mediterană. Aici își duc traiul 170 de mii oameni. Și, din cinci localnici pe care îi întâlnești pe stradă, doi ar putea fi români. Sunt aproape 30 de mii în total. 

E ca și cum un oraș întreg din România s-ar fi mutat în Castellon.

Suntem într-unul dintre numeroasele magazine unde se vorbește și se mănâncă românește. Ne întâmpină aroma sărbătorilor de acasă.

Bianca Iacob, reporter Observator: ”După o rețetă românească?”

Angajat magazin românesc: ”După o rețetă românească, noi mâncăm aici românește”.

Tot cu gândul la România primesc și vizita de astăzi. Ca în fiecare an, strâng daruri care vor ajunge la sute de familii nevoiașe din țară.

Părintele Nicolae: ”Pentru copilași, să le pregătim câteva daruri”.

Angajat magazin românesc: ”Noi deja am pregătit ceva pentru copii!”

Părintele Nicolae: ”O, ce bine”.

De peste 10 ani, părintele a spus Ajut Eu de mii de ori

El e părintele Nicolae. De peste 10 ani, de când s-a mutat aici, a spus în română Ajut Eu de mii de ori.

La el apelează românii când se îmbolnăvesc, când rămân fără casă sau fără serviciu ori când pur și simplu au nevoie de o vorbă bună. Tuturor le răspunde și pe toți îi ajută.

Bianca Iacob, reporter Observator: ”Cât de greu a fost să sudați comunitatea atunci când ați venit aici, în Castellon?”

Părintele Nicolae: ”Aici încerci să zidești ceva într-un loc în care nu a existat nimic”.

A slujit la început într-o încăpere de la parterul unui bloc. Biserica de astăzi a restaurat-o cu ajutorul românilor care au vrut un loc unde să se simtă mai aproape de casă. Dorul de România e moneda cu care au plătit o viață în Vest.

Părintele Nicolae: ”A-ți păstra identitatea înseamnă să-ți păstrezi rădăcinile. Pentru că atunci când tu nu mai ai rădăcinile bine ancorate, uscarea este inevitabilă”.

Din aceeași nevoie a apărut și prima clasă în care copiii imigranților învață gramatica, istoria, geografia și tradițiile României. 

Au format și o echipă de fotbal românească, un cor și o trupă de călușari.

”Ajută ca să vii în sprijinul celuilalt”

Mihaela Băileanu, voluntar Spania: ”Avem niște tradiții care se pierd aici, ei dacă nu ar veni la niște cursuri aici de limba română, de cultură și civilizație românească, nu ar ști ce înseamnă țara lor. Am putut să aducem o parte mică din România”.

Mihaela Băleanu e învățătoare voluntară la biserica părintelui Nicolae. E și mamă și își crește copilul cu același respect pentru tot ce-i românesc.

Și ea e unul dintre românii care au ales să ajute. Sunt sute în Castellon. O întreagă rețea de voluntari care oferă mult din puțin și nu încetează să-și imagineze o lume mai dreaptă. 

La rândul lor ar avea nevoie de ajutor, pentru a-și duce visul mai departe.

Bianca Iacob, reporter Observator: ”Cât e de important să spui Ajut Eu?”

Părintele Nicolae: ”Deseori avem noi această mentalitate. Ajută cu un scop, ce urmărește, ce-i iese? Există în limbajul nostru cotidian, ce-i iese? Este imposibil să nu urmărească ceva! Nu urmărești nimic. Decât să vii în sprijinul celuilalt”.