Cum cumperi o stradă "pe persoană fizică" în una dintre cele mai bogate comune din România: 6.000 de lei la ANAF, apoi ceri "taxă" pentru oricine vrea să construiască

"Băieţii deştepţi" lovesc din nou, de această dată în paradisul imobiliar din Dumbrăviţa, de lângă Timişoara, una dintre cele mai mari şi bogate comune din ţară. Hibele legislative şi dezinteresul edililor au facut ca sute de viitoare străzi să fi fost cumpărate, pe sume de nimic, de "investitori" cu acces la informaţiile din PUZ. Reţeta e simplă. Dai 6.000 de lei la o licitaţie ANAF, îţi cumperi o parcelă de aproape 10.000 de metri pătraţi pe care nu ai drept de a construi si aştepţi câţiva ani. Apoi le ceri celor care îşi cumpără terenuri în zonă taxă de servitute ca să poată primi autorizaţia de construcţie şi să îşi poată ridica imobile. Sau, şi mai bine, cedezi direct terenul de stradă primăriei, la schimb cu un altul construibil, de 100 de ori mai valoros, în altă parte. 

• China îi dă replica lui Trump. Anunţă tarife vamale de 34% la toate produsele americane începând cu 10 aprilie

Cristi Brâncovan a fost inspirat şi a cumpărat, la o licitaţie organizată de ANAF în 2019, o tarla de aproape un hectar în paradisul imobiliar Dumbrăviţa. 

Reporter: De ce e interesantă o astfel de achiziţie?

Cristi Brâncovan, proprietar drum: Pentru că a fost foarte ieftin, 6.000 de lei, iar primăria nu a manifestat niciun fel de interes. 

Reporter: Primaria a participat la genul acesta de licitaţii?

​Horia Bugarin, primar Dumbrăvița: Până la administraţia noastră nu.

Reporter: De ce?

Horia Bugarin, primar Dumbrăvița: Nu ştiu! 

"Taxă" pentru oricine vrea să construiască

Anii au trecut, 6 dezvoltatori imobiliari traversează azi terenul lui Cristi ca să ajungă la imobilele pe care le construiesc. Ca să obţină autorizaţie de construcţie, au avut nevoie de acordul lui. Iar pe lumea asta, nimic nu e gratis. Proprietarul a cerut şi a primit o taxă de servitute, cuprinsă între 1.200 şi 1.700 de euro. Şi tot proprietarul trebuie să îşi dea acordul inclusiv pentru introducerea utilităţilor.

Valentin Ungureanu construieşte o casă nouă, pe care intenţionează să o vândă, fix lângă cea în care locuieste.

Valentin Ungureanu, dezvoltator: M-am întâlnit cu el (n.red. cu proprietarul), el a spus "da, ok, numai să ne înţelegem cumva să fie bine. Cum ne înţelegem? Adica, na... o mică atenţie... Ce înseamna atenţie? Bani. Deci, am platit cam 1200 de euro, pentru dreptul de servitute. Acces 100 de metri, sa merg la proprietate. 

Cristi Brâncovan, proprietar drum: Acest drum, de 18 ani, e unul privat. Nu a interesat pe nimeni. Există soluţia expropierii pentru cauze de utilitate publică.

Cu alte cuvinte, Cristi e dispus să cedeze primăriei terenul însă cere la schimb un altul, în altă parte. În plus, vrea asigurări că drumul pe care îl cedează va fi făcut "ca la carte" de primărie în cel mult un an de zile. 

Legea îţi interzice să încasezi taxă de servitute dacă respectivul drum e singurul pe care poţi ajunge la proprietate. Dar Cristi a găsit o hibă în legislaţie şi încheie contracte, prin firma lui, doar cu dezvoltatorii care construiesc case pe care ulterior le vând. Spune că nu a îngrădit accesul niciunui proprietar şi că bani nu încasează de la toată lumea.  

Cristi Brâncovan, proprietar drum: Toţi cei care şi-au dorit să-şi reglementeze situaţia juridică au încheiat cu societatea pe care o reprezint contracte de servitute.

Reporter: Câţi sunt în situaţia asta aici?

Cristi Brâncovan, proprietar drum: Vreo 6 dezvoltatori imobiliari. Alţii si-au luat angajamente de a întreţine drumul. 

Ajungem pe o altă stradă "pe persoană fizică". Proprietar este un consilier județean din Caraş Severin. 

Ionut Popovici, proprietar drum: Acum câţiva ani, am citit întâmplător un anunţ în Jurnal de Caraş-Severin, un ziar local, unde era un anunţ public, o invitaţie de participare la o licitaţie organizată de ANAF, regionala Timişoara.

Reporter: Cu cât aţi cumpărat această stradă?

Ionut Popovici, proprietar drum: Suma este destul de mică, nu cred că are relevanţă, mai relevant este că primăria Dumbrăviţa ştia de această situaţie.

Cum se ajunge într-o astfel de situatie? Dacă un dezvoltator imobiliar nu îşi plăteşte TVA-ul, de exemplu, ANAF-ul pune sechestru pe terenurile sale. Cum loturile de case sunt deja vândute, drumul e cel care ajunge să fie scos la licitaţie publică pe bani de nimic. În felul acesta drumurile ajung la oricine dă mai mult... nu foarte mult. 

Horia Bugarin, primar Dumbrăvița: Asta este o altă hibă legislativă, faptul că primăria nu are drept de preemţiune, pentru că imediat după ce noi am venit, am participat la toate licitaţiile şi, din păcate, anumite persoane, de rea-credinţă, deşi noi eram prezenţi şi am şi licitat, au licitat peste primărie.

Iar absurdul continuă: drumul privat al consilierului din Caraş-Severin a fost asfaltat prin Programul Național de Dezvoltare Locală, celebrul PNDL.

Reporter: Dar, ştiţi că aveţi o stradă asfaltată prin PNDL?

Ionut Popovici, proprietar drum: Da, am fost şi eu surprins, pentru că eu nu am ştiut că cumpăr o stradă. Am aflat că este o stradă în momentul în care am mers cu un topometrist să identific terenul. Să ştiţi că nu sunt bucuros că am o stradă, pentru că nu mă ajuta cu nimic şi nici nu sunt mândru de asta.

Reporter: Dar e frumoasă...

Ionut Popovici, proprietar drum: O fi frumoasă, dar ce să fac acolo, să vin cu familia şi să-mi pun masa în mijlocul străzii să luăm cina?! 

Asemeni acestei străzi, alte 8 au fost asfaltate cu bani prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Toate au proprietar privat.

O parte dintre oamenii din Dumbrăviţa au auzit că unii vecini au mai avut necazuri cu accesul în propriile case. Îşi văd de viaţă înainte, fericiţi că nu li s-a întâmplat chiar lor.  

''Trist, oricum, ce se întâmplă, să ajungi în zile din astea să nu mai poţi să ieşi pe drum să te plimbi, că e drum privat.''

''Tipic românesc, vai şi-amar!''

''E normal?

Păi, nu e normal.

Primăria e de vină pentru asta, nu? Cu proprietarul v-aţi întâlnit?

Cu care? Al drumului! Ah, nu, că e de pe la Caraş, de undeva.''

Reporter: V-aţi gândit să o cedaţi primăriei, ce veţi face cu ea?

Ionut Popovici, proprietar drum: La un moment dat am ofertat această stradă cu titlu gratuit către primărie şi a fost refuzată. 

Horia Bugarin, primar Dumbrăvița: Cei care au venit au cerut bani. Miza este să-i despăgubească primăria sau să le dea terenuri în compensare care pot fi folosite apoi pentru construcţii şi dezvoltări imobiliare.

Povestea a început în perioada de boom imobiliar, explică greaua moştenire, actualul edil al comunei Dumbrăviţa. Iar situaţia este bine-cunoscută, atât de Curtea de Conturi cât şi de DIICOT. Primăria încearcă acum să recupereze din străzile pe care nu le are în proprietate.

Horia Bugarin, primar Dumbrăvița: Am pornit de la câteva sute şi au rămas în jur de 70.

E doar încă un exemplu că de la casa din vis la coşmarul de acasă nu e decât un pas: nu e nevoie decât de un băiat deştept şi de o autoritate nepăsătoare. Coşmar Residence revine, în toamnă, la Observator.