O celebră fabrică din România a fost salvată de fermieri, la un an de la închidere. 150 de angajaţi îşi vor relua activitatea

Fermierii români sunt salvarea Fabricii de Zahăr de la Luduş! După aproape un an de când a fost închisă, cultivatorii de sfeclă din zona Transilvaniei au semnat un memorandum prin care ar urma să devină acţionari. Vestea este primită cu bucurie şi de cei peste 150 de angajaţi care au sperat până în ultimul moment că fabrica îşi va începe din nou activitatea. 

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

Iniţiativa fermierilor din Transilvania este o premieră pentru România. Ca să salveze fabrica de la ruină dar şi propriile afaceri, oamenii vor pune mână de la mână ca să cumpere unitatea de procesare a zahărului de la Luduş, a doua cea mai mare din România. Un demers în care statul român a eşuat la începutul anului. 

Teodor Aflat, fermier: Câţi dintre noi dorim, pot şi au posibilităţi financiare, lista e deschisă să facem o cooperativă a cultivatorilor de sfeclă de zahăr şi... Fabrica de sfeclă de zahăr să fie a românilor. 

Deşi încă nu e semnat un contract de vânzare-cumpărare, memorandumul semnat este o garanţie că fabrica de zahăr de la Luduş va funcţiona în continuare

Kis Istvan, viceprimar Luduş: Pentru noi, economic, înseamnă foarte mult. Pe lângă producţia de zahăr, vorbim şi de alţi agenţi economici din oraş, care aveau legături economice strânse cu fabrica. 

Înainte să se închidă fabrica, aproximativ 400 de fermieri din nouă judeţe din zona Transilvaniei cultivau, anual, sfeclă pe suprafeţe de până la 8.000 de hectare. Acum, oamenii s-au văzut nevoiţi să se reprofileze. 

Iosif Mocanu, agricultor: Întreruperea cultivării sfecei de zahăr a căzut aşa, ca un bumerang. A afectat şi zootehnia din zonă.

Alex Prunean, reporter Observator: Timp de peste jumătate de secol, în această fabrică se produceau 65.000 de tone de zahăr pe sezon. Cam 500 de tone în fiecare zi. De mai bine de 10 luni, utilajele din interior nici măcar nu au mai fost pronite, iar pe poarta fabricii nu a mai ieşit nici măcar un gram de zahăr. 

Cei mai mulţi angajaţi au intrat în şomaj tehnic, dar au continuat să spere că, într-o zi, fabrica va avea un salvator

Şandor Nagy, angajat în şomaj: Eu muncesc din 90 aici, de 33 de ani, şi aproape toţi colegii mei au vechime de peste 30 de ani aici. (...) Şi ne-ar fi părut rău să o închidă. 

Daniel Preda, sindicalist angajat în fabrică: V-aţi gândit ce aţi face dacă s-ar închide?

Nu! Nu m-am gândit... Am zis şi trăiesc cu speranţa că da, iese o rază de soare şi cineva va salva până la urmă fabrica de zahăr Luduş. 

Teodor Aflat, fermier: Noi vrem, dorim şi sperăm, Dumnezeu e cu noi, cam în primăvara 2023, să avem undeva în jur la 6-7000 de hectare de sfeclă de zahăr contractată pentru fabrica de zahăr Luduş. 

În prezent, în România, din cele peste 30 de fabrici de zahăr care funcţionau înainte de Revoluţie, doar una singură mai produce - cea de la Roman, deţinută de austrieci.