"Parcă ar fi căzut de sus o bombă mai rău ca în Ucraina". Strigătul de disperare al oamenilor pentru care "aurul negru" a devenit blestem

Pământ răscolit, sate înghiţite de alunecări de teren, case abandonate, utilaje mâncate de rugină. Paragină. Pentru vecinii fostei exploatări miniere din Seciuri, Gorj, aurul negru a fost şi bogăţie, şi blestem. Azi se uită neputincioşi cum tinerii le pleacă prin toată Europa. Rămân în urmă excavatoarele uriaşe, care, în zece ani, aproape că au prins rădăcini. Doar hoţii mai mişună prin zonă. Şi paznicii, care încearcă să-i împiedice. Ce se întâmplă la Seciuri e ce se va întâmpla în tot Gorjul minier, dacă decizia Uniunii Europene de a închide exploatările de cărbune până în 2032 rămâne în picioare.

• Cum şi-a falsificat un senator POT CV-ul: Paul Pintea are doar 10 clase, calificarea zidar și studii la "academia matrimonială"

Sunt aproape 10 ani de când Cariera Seciurile s-a închis. Exploatarea a muşcat din dealuri, a distrus păduri, iar dezastrul se vede cel mai bine de la înălţime, de cum ieşi din Roşia de Amaradia. Utilaje uriaşe brăzdează şi azi linia orizontului, ca ultimi martori că acolo, cândva, au lucrat sute de oameni. "Pe raza localităţii, sunt şapte excavatoare tip gigant care zac ca fier vechi. E ca după un război. S-a haldat haotic. Sunt mormane de pământ de parcă au răsărit prin forma aia de încreţire, utilaje în paragină", a declarat Liviu Cotojman, primar Roşia de Amaradia.

Mai întâi, a fost aur. Apoi, cărbunele s-a transformat în blestem

Odată ce pe aici n-a mai trecut niciun vagon încărcat cu cărbune, calea ferată a rămas în paragină. Şinele care duc către nicăieri încep ori se termină brusc. Iar, în această zonă, au dispărut cu totul. Viorel a lucrat mai bine de 30 de ani în cariera din Seciurile. Mai are până la pensie, aşa că azi face naveta la Slatina. De când s-a scumpit combustibilul, doarme mai mult prin maşină, să mai scutească din bani. Nepoţii şi-i mai vede doar în poze.

"Toată comuna era angajată la Seciuri, aici, la carieră. A rămas pustiu, ce să mai. Utilajele au ruginit. Tineretul a plecat. Tot tineretul era aici. Eu am copilul plecat de cinci ani în Germania. A zis că ce să facă aici? Şi-a luat nevasta cu el şi a plecat", a declarat Viorel, fost miner. Ion a mânuit unul din excavatoarele astăzi năpădite de măriciniş mai bine de 40 de ani. "Parcă ar fi căzut de sus o bombă mai rău ca în Ucraina", a declarat Ion.

Mai întâi, a fost aur. Apoi, cărbunele s-a transformat în blestem. Au simţit cel mai bine asta localnicii din Seciurile, în 2006, când aproape tot satul a fost înghiţit de pământ. Au trecut 16 ani de-atunci, dar urmele alunecărilor de teren încă sunt acolo. În loc de case, mai vezi doar ziduri printre buruieni. Veronica îşi aminteşte totul de parcă a fost ieri. Ambele case din curte au dispărut în câteva minute.

Copiii i-au promis că o vor lua la ei când se răceşte-afară, dar bătrâna nu vrea să le atârne de gât: şi-a făcut deja stocul pentru la iarnă. A cumpărat cărbune tocmai din Vâlcea, deşi satul ei stă pe rezerve importante de lignit. "Cărbunele ăsta a adus şi bine, şi rău aici în sat. Uite că s-a închis cariera şi nu l-au mai scos", a declarat Veronica, localnică. Ani în şir, Roşia de Amaradia a fost condamnată la izolare. Nu s-a putut construi nimic, nu s-a putut investi nicăieri, pentru că întreaga zonă putea să o ia oricând din nou la vale. Cu bani de la guvern şi bani europeni, drumurile au fost, în cele din urmă, consolidate. Pericolul, însă, nu a trecut.

"Pentru că n-a fost drenată corespunzător apa, s-au creat lacuri naturale. Şi astea sunt un pericol pentru satele din apropiere, pentru că apa se infiltrează şi poate produce, din nou, alunecări de teren", a declarat Liviu Cotojman, primar Roşia de Amaradia. Primarul încă speră. A reuşit să obţină avizele necesare ca activitatea minieră să fie reluată. "Roşia de Amaradia a fost prima unitate minieră care a obţinut licenţă de continuare a activităţii având în vedere zăcământul foarte mare de cărbune, undeva la 30 de milioane de metri cubi. Ar însemna 30 de ani de activitate minieră pe raza localităţii", a declarat Liviu Cotojman, primar Roşia de Amaradia.

Complexul Energetic Oltenia spune că are în plan să refacă terenurile oamenilor şi să le redea în circuitul agricol

Am vrut să vedem dacă planurile edilului coincid cu cele ale conducerii carierei. Pentru că, deşi închisă, exploatarea are încă un director. Şef peste 38 de paznici, un inginer şi o mână de oameni la întreţinere. Câte opt pe tură patrulează paznicii printre mormanele de fier vechi. Hoţii s-au modernizat. Îi pândesc din dronă şi fură de unde nu văd mişcare. Complexul Energetic Oltenia spune că are în plan să refacă terenurile oamenilor şi să le redea în circuitul agricol. Contractul va fi semnat anul acesta.

"Evoluţia terenurilor de acolo a cauzat fenomenele de alunecări şi degradări ale terenurilor, fapt pentru care va trebui să refacem proiectul pentru această zonă. Deschideri de noi perimetre nu vor mai fi. Acele utilaje şi transportoare vor fi utilizate ca piese de schimb pentru utilajele din celelalte perimetre miniere", a declarat Daniel Burlan, manager CE Oltenia. Peste 3.000 de oameni încă locuiesc în Roşia de Amaradia. Au utilităţi şi asfalt, dar nu au unde munci. Agricultura le asigură, în anii buni, traiul de pe azi pe mâine. Aşa că Rugetu, unu din satele comunei, rămâne pustiu, an de an: 80% din locuitori lucrează sezonieri în străinătate. Vin acasă doar în concediu şi îşi amintesc cu nostalgie de vremurile de odinioară, când cărbunele era aur.

Guvernul a aprobat, chiar în această vară, legea decarbonării, iar ea pune cruce mineritului. Până în 2032, toate cele zece cariere din Complexul Energetic Oltenia vor fi închise, iar compania trebuie să se reorienteze către energie "verde". Asta dacă nu cumva Uniunea Europeană va amâna deznodământul, forţată de renunţarea la gazul rusesc.