Călătorie în timp în şcoala românească: Cum arătau instituţiile de învăţământ de altădată şi cum încearcă dascălii de acum să îi atragă pe elevi

Arată-mi unde înveţi, ca să îţi spun cât de mult îţi place şcoala! Ar putea fi un slogan, dar adevărul depinde de fiecare elev în parte...Chiar dacă de multe ori suntem mai degrabă tentaţi să vedem lipsurile din sistemul de învăţământ, nu putem să nu remarcăm că totuşi, faţă de vremea noastră, lucrurile s-au mai schimbat. Aţi văzut cum arată sălile de clasă în care învaţă astăzi copiii?! Vă arătăm noi! Ne propunem să facem împreună- chiar acum- o călătorie de vreo 40 de ani prin şcoala românească. 

• ANIMAŢIE. Navă scufundată în Marea Neagră: Supravieţuitorii au fost recuperaţi de echipajele unor vase comerciale; sunt aduşi în portul Constanţa. Trei marinari, daţi dispăruţi

Bun venit la şcoală, în anul 1970. O vizită la Casa Muzeelor din Iaşi ne poartă în timp, pe vremea Comunismului, printre bănci vechi de lemn şi parfum de altădată.

În spate avem uniforma albastră, fetele trebuiau să vină cu părul strâns, cravata de pionier era obligatorie şi acea bucată de pânză ataşată la mână, numărul matricol. 

Călătorie în timp în şcoala românească

Selena s-a întors într-o vreme pe care nici măcar nu a trăit-o. Nu a apucat perioada de dinainte de 1989, dar ştie din poveştile părinţilor cum se învăţa atunci. 

Selena: Am avut bănci foarte diferite, manuale foarte diferite la noi în clasă, după cum pot observa erau mult mai mulţi elevi faţă de câţi erau aici. Ce-i drept, e mai frumos acum, atunci nu erau aceleaşi condiţii.

Clara Mihociu, reporter Observator: În urmă cu mai bine de 30 de ani sălile de clasă aveau mobilier nou doar în cazuri excepţionale, de cele mai multe ori, la sfârşit de an şcolar elevii le curăţau, pentru a putea să le folosească în continuare, iar dacă ceva se strica, băteau un cui şi erau reparate pentru a nu fi schimbate, tot la final de an şcolar erau curăţate de toate însemnările şi manualele şcolare, pentru a putea fi date mai departe noii generaţii de elevi.

Ana Honcu Muzeograf Casa Muzeelor: Evident că o clasă număra şi fete, şi băieţi. Şcoala dura de luni până sâmbătă inclusiv, iar activităţile şcolare erau completate de cele extracurriculare şcoala nu se termina în bancă. 

Activităţi extraşcolare sunt şi astăzi. Cadrul este însă diferit. În acest liceu, din Valea Lupului, Iaşi, elevii sunt întâmpinaţi cu muzică de relaxare în pauze, cifrele şi literele se scriu cu markerul, nu cu creta, tabelul lui Mendeleev nu mai este lipit pe perete, ci proiectat pe o tablă interactivă, iar elevii au inclusiv prieteni necuvântători în sala de clasă.

Matei s-a mutat aici în clasa a 5-a şi spune că se simte mult mai puţin stresat atunci când vine la şcoală, datorită decorului modern. Astăzi l-am găsit în zona de relaxare a şcolii.

Matei, elev: Vin aici aproape în fiecare pauză! E mult mai bine pentru clasă, mă simt mai mult ca acasă! 

O confirmă şi profesorii, dar şi studiile: spaţiile prietenoase stimulează învăţarea, sporesc motivaţia şi capacitatea de a obţine joburi bune în viitor. 

Petronela Petrea, Director liceu: Sălile de clasă de aici au ieşire direct afară, copiii pot să meargă în pauză direct pe terasa lor. Am încercat ca tot mobilierul să fie altfel un pic, să aibă culori plăcute, luminoase.

Carmen Grigoraş, profesor: Un mobilier modular, pe care îl putem aranja pe grupe, noi lucrăm aici pe echipe cu o clasă de a 8-a care se pregăteşte pentru un examen naţional. Este foarte important ca elevii să încerce să colaboreze. 

Potrivit specialiştilor, culorile alese în sălile de clasă ar trebui să fie în concordanţă cu etapele dezvoltării elevilor: de la nuanţe de roz, la galben, bleu şi lila.