Alaiul durerii, cu lacrimi şi trandafiri albi, în urma sicriului Melisei, fata ucisă în Grădina Botanică din Craiova. Părinţii se mai agaţă de o singură speranţă

Lacrimi, durere fără margini şi indignare. Cei care au condus-o astăzi pe ultimul drum pe Melis, copila de 14 ani ucisă cu sânge rece în Grădina Botanică din Craiova au întregit tabloul din jurul chipului angelic cu destin frânt înainte de vreme. Pe străzile Craiovei, în faţa cortegiului funerar, oamenii au rămas înmărmuriţi. În tot acest timp, pentru familia fetei, singurul licăr de speranţă este în adevăr şi se roagă la Dumnezeu să se facă dreptate.

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

Crima de la Grădina Botanică din Craiova. Cu lacrimi în ochi şi trandafiri albi în mâini, prietenii lui Melis s-au adunat într-un singur gând, la capela Bisericii Sfântul Spiridon, din Craiova - să îi fie alături fetei cu chip de înger pe ultimul său drum. Suporterii echipei de fotbal au venit şi ei să aducă un ultim omagiu. "Drum lin, Melis! Craiova te plânge", au scris aceştia pe o pânză albă. 

Melis, fata de 14 ani ucisă în Grădina Botanică, a fost înmormântată

După slujbă, cortegiul funerar a pornit spre cimitir. În urma sicriului, au mers zeci de persoane. Dincolo de durerea fără margini, familia fetei e măcinată de întrebări fără răspuns şi revoltă.

"Mi se pare ceva de nedescris ca un copil de 17 ani să fie în stare de aşa ceva. Nu vorbim despre un răufăcător, despre un criminal în serie, despre cineva care a făcut rău toată viaţa. Vorbim de un copil de 17 ani care umblă la el cu un cuţit, cu mască şi cu mănuşi. Pentru ce?", spune Adrian, unchiul Melisei.

Melis visa să ajungă în SUA

Odată cu sfârşitul tragic al fetei, s-au frânt multe vise. Despre Melis, cei care o cunosc povestesc că era o luptătoare. O scrisoare prin care fata aplica pentru un program de economisire a banilor ne dezvăluie cea mai mare dorinţă a sa  - să ajungă în America.

"Îmi place să strâng bani, fac asta de când sunt mică. De obicei îi ţineam sub pernă, în cutie, oriunde. Părinţii mă laudă că sunt creativă, sora mea mă ceartă că nu îmi pun ideile în practică. Dar eu zic că sunt organizată şi responsabilă", mărturisea Melis.

"Una e să fie accident, un accident se întâmplă, dar o crimă... Totuşi. Nu îşi avea locul, nu îşi avea rostul. E neaşteptat", adaugă Adrian, unchiul Melisei.

Deşi nimic nu poate închide rana pierderii ei, pentru Melis trebuie să se facă lumină, spun rudele şi apropiaţii care se roagă acum pentru sănătatea lui Emi, prietenul fetei. Medicii rămân în continuare rezervaţi cu privire la şansele de recuperare ale băiatului.