Aristică a terminat Facultatea de Sivicultură, dar a preferat să fie cioban. Are în grijă 2.500 de oi şi nu regretă decizia luată în urmă cu 30 de ani
Turmele de oi devin atracţie turistică. Turiştii care sunt în vacanţă şi le întâlnesc în drum sunt fascinaţi de imagine. Ciobanii şi măgarii lor s-au obişnuit deja să fie opriţi de călătorii care îi roagă să facă un selfie.
De Diana Speretoiu la 25.07.2023, 21:39
Pe Transalpina, măgarii din selfieurile turiştilor s-au obişnuit să fie răsplătiţi pentru poze. Stau să îi mângâie copiii şi caută bunătăţi în parcări, printre maşinile turiştilor, care îi hrănesc cu mere, biscuiţi şi ce mai au prin bagaje.
Vara pe munte printre oi
Mai sus, în munţii Parâng, lângă Vârful Muntinu, turiştii găsesc o privelişte perfectă pentru albumul cu amintiri.
Diana Speretoiu, reporter Observator: Pe lângă peisajele de vis şi răcoarea de aici din vârful muntelui, turiştii au parte şi de o experienţă inedită. Pot admira în voie şi de aproape turmele de oi.
- Cioban din Harghita, la un pas de moarte după ce a fost atacat de urs. Omul era cu oile la păscut şi a încercat...
- Snopit în bătaie după ce a pierdut câteva animale. Un cioban de la o stână din Dolj a ajuns la spital, după...
- Cum a reuşit un cioban din Prahova să obţină despăgubiri de 100.000 de lei de la Ministerul Mediului, după ce...
Măgarii sunt importanţi şi aici. Nu fac poze, însă, dar cară poverile şi uneori, sunt mijloc de transport pentru ciobani, când obosesc.
Aristică are în grijă 2.500 de oi şi bate cărările muntelui de aproape 30 de ani. A făcut Facultatea de Silvicultură, dar cel mai bine se simte cu cerul liber, să mâne oile. S-a obişnuit şi el cu turiştii care îl opresc la poze.
Aristică Bălan, cioban: Munţii ăştia sunt plini cu oi, au ce vede, verdeaţă, aer curat, apă rece.
Reporter: Mâncarea e pe măgar.
Aristică Bălan, cioban: Da, pe măgar. Numai ziua. Seara, mergem la stână.
Reporter: Cam cât colindaţi într-o zi?
Aristică Bălan, cioban: Nu ştiu cât să spun, cred că ni se dă kilometrajul peste cap.
Transhumanţa începe vara, când turmele sunt la munte, să pască iarbă proaspătă. Vor coborî în văi abia spre iarnă, când se termină mâncarea de pe pajişti. Ca să ducă acest obicei mai departe şi să îl promoveze, statul vrea să facă demersuri pentru a introduce transhumanţa în patrimoniul UNESCO. Primii paşi au fost făcuţi. Dosarul este acum pe masa experţilor de la Paris.
