Aromânii, un neam de poveste la Centenar

Este o graniţă atât de fină între a fi român sau aromân încât nu poate fi trasată, spun istoricii. Aromânii fac parte din ramura sudică a poporului român şi, încă de la 1890, când se contura idealul României Mari, ei înşişi militau pentru Unire.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Este o graniţă atât de fină între a fi român sau aromân încât nu poate fi trasată, spun istoricii. Aromânii fac parte din ramura sudică a poporului român şi, încă de la 1890, când se contura idealul României Mari, ei înşişi militau pentru Unire. În epoca vitezei şi a sentimentului că parcă ne-am pierdut identitatea, aromânii îşi găsesc echilibrul în valorile despre viaţă pe care le-au primit de la bunicii lor.

Bunica Anastasia şi Chiraţa sunt surori, una are 93 de ani, cealaltă - 90. S-au născut în Grecia şi au crescut în corturi care adăposteau familii numeroase, chiar şi de câte 20 de membri.  Apoi, 8 ani i-au petrecut în Cadrilater, alături de alte 7 mii de familii de aromâni şi meglenoromâni.

Surorile cu o viață demnă de film

În 1940, schimbul de populaţie - ordonat de autorităţi în numele unei "purificări etnice" - le-a adus pe cele două surori în căruţe către ţara-mamă, România Unită. 

ANASTASIA GOȘU: "De la bulgari am venit de bună voie. Se schimba (populaţia) Cu căruţele, cu toate hainele... Am ajuns cu bine. I-am găsit pe bulgari aici, mureau mulţi de galbeneala (n.r.: hepatita)..."

Surorile au muncit de când se ştiu. La 5 ani, deja făceau curat în saivanul oilor şi creşteau copiii fraţilor mai mari. Aproape un secol mai târziu, au chipurile brăzdate de zbuciumul istoriei şi pielea încă marcată de tatuaje tradiţionale. Pe frunte poartă cruci, iar pe mâini - anul naşterii lor şi numele tatălui. Acum locuiesc în Constanţa, fiecare într-o casă alături de fiu, noră, nepoţi şi strănepoţi. Sfatul lor pentru cei tineri...

ANASTASIA GOȘU: „Când unul va spune ceva strâmb, celălalt să tacă!"

Conf. dr. univ. STOICA LASCU, istoric: Aromânii sunt românii balcanici, partea sudică a poporului român. Ei fac parte din filonul de aur al românismului din perioada modernă. Au fost sute de aromâni care au luptat în armata română şi, mai ales în primul război mondial. Sute şi sute de aromâni din Balcani şi-au dat jertfa de sânge şi la Mărăşeşti şi până la Budapesta.

Şi mii de personalităţi de sorginte aromână au clădit o parte din România pe care o ştim astăzi, de la Take Ionescu, prim-ministru în perioada interbelică, şi Andrei Şaguna, până la actorii Toma Caragiu şi Ion Caramitru. Astăzi, în ţara noastră trăiesc încă aromâni născuţi odată cu Unirea. 

De aceeași vârstă cu Marea Unire

Bunica Elena este de-o seamă cu România Mare! Are 100 de an. S-a născut în mai 1918. Poartă pe frunte simbolul creştin, pe care l-a primit în copilărie în Grecia, ţara în care s-a născut. 

ELENA CUSA, aromâncă:Veneau turcii şi furau fetele. Şi au făcut cruci ca sa vadă că sunt creştină.

La 13 ani, a plecat cu familia în Bulgaria. Dupa opt ani, în 1940, a ajuns în România. A adus pe lume şase copii, dar doi i-au murit de mici, apoi soţul ei, pentru că făcea parte din rezistenţa anticomunistă, a fost aruncat în închisoare timp de cinci ani. S-a descurcat singură, a muncit din greu şi şi-a trimis la şcoală toţi copiii. Familia i-a fost mereu unită. 

ELENA CUSA, aromâncă: Făceam o plăcintă mare şi stăteam cu toţii la masă. Dacă nu venea unul, nu puneam masa. Dimineaţa, la 12 şi seara, dar toţi la un loc.

Tradiție continuată prin cântec

Am lăsat-o pe bunica Elena gătind şi am mers spre noua generaţie, cea care duce mai departe tradiţia aromânilor. Prin cântec, mai ales. 

MARIA, membru Ansamblul "Dor": În acest ansamblu am învăţat multe dansuri şi multă ”arâneascu”, ceva ce este armânesc, reprezintă ceva armânesc din care sunt eu... Eu simt că sunt o armână şi o bună dansatoare. Şi mama, și tatăl meu au făcut parte din acest ansamblu şi vreau să duc această tradiţie mai departe decât au dus-o ei.

DUMITRU ZOGU, ansamblu Tulcea: Cum cânta bunicul, cântam şi eu. Eu trăgeam cu urechea și am învăţat cântece din moşi-strămoşi. Nici nu pot să le traduc în româneşte acum.

Mihai Gherase, nonagenar, cântă cu pasiune la cimpoi.

MIHAI GHERASE: Mi-a intrat în sange. Şi acum, şi noaptea mă gândesc la cimpoi. Eu nu pot să stau fără el. Dacă la vârsta asta, de 90 de ani, eu mă duc şi mai pun mâna pe el, din când în când. 

Din mijlocul aromânilor, vă spunem Neam la Centenar sarbatorit, La mulți ani insutit!