Cea mai frumoasă lecţie de iubire şi fidelitate. De când i-a murit stăpânul, Lăbuş îl plânge la cimitir sau în curtea casei în care a locuit

E slab mort, nemâncat de zile întregi, însă ochii rotunzi, mari şi blânzi îi spun povestea care l-a făcut să devină un simbol al iubirii necondiţionate şi al fidelităţii. În urmă cu câteva luni, Lăbuş şi-a pierdut omul. Deşi avea doar 40 şi ceva de ani, Cătălin s-a stins din viaţă din cauza unui AVC.

• UE pregătește contramăsuri la taxele vamale anunţate de Trump. Ursula von der Leyen: "Este o lovitură majoră pentru economia mondială"

Cei doi erau de nedespărţit, aşa că nu e de mirare că animalul şi-a urmat stăpânul la cimitir. Deşi a mai fost luat de localnici, căţelul sare gardul şi se întoarce de fiecare dată în locul unde Cătălin îşi doarme somnul de veci.

Iubire necondiţionată şi reală

Când nu e la cimitir, Lăbuş e în curtea casei, unde a locuit stăpânul lui, stând pe papucii omului iubit. Durerea din sufletul lui este nemărginită. Însă iubirea este atât de mare încât a depăşit de mult graniţele vieţii.

Povestea lui a fost relatată pe pagina de Facebook de unul dintre localnici, Bogdan Mistreanu, care speră că va reuşi să îi găsească un alt om căruia să îi ofere toată această imensă dragoste necondiţionată.

„Lăbuș are aproximativ 2 ani. Să începem povestea lui. Acum doi ani, lângă casa mea de la Zăpodeni s-a mutat un cuplu format din doi tineri până în 40 ani, veniți de la Deva. Ca orice orășean mutat la țară, omul și-a luat pe lângă casă doi căței mici, un ciobănesc și un maidanez. Pe maidanez l-a numit Lăbuș. Tinerii nu erau înstăriți, dar de unde aveau, de unde nu aveau, îi tratau pe cei doi patrupezi ca pe copiii lor. Unde era Cătălin, era și Lăbuș. Dar a venit o zi în care Cătălin a făcut un AVC și a murit. Stăpâna lui Lăbuș nefiind căsătorită legal cu Cătălin, a trebuit să plece. Cățeii au rămas pe lângă casă. În ziua înmormântării, Lăbuș a stat numai lângă sicriu și a mers până la cimitir.

L-au luat pe Lăbuș mulți pe lângă casa lor. Mereu sare gardul și pleacă la casa lui, unde doarme pe șlapii lui Cătălin. Lumea spune că e mereu în cimitir, la mormânt. Azi, după multă vreme, a venit înapoi acasă, slab, vai de capul lui. E pe strada unde a crescut și unde a avut odată un stăpân care l-a iubit. Stau și mă gândesc cum un câine are un asemenea caracter. Eu nu sunt un credincios, dar cred că dacă există un Dumnezeu, a lăsat câinele să îl învețe pe om ce e dragostea necondiționată și caracterul. Sper ca Lăbuș să își găsească într-o zi un om care să vrea dragoste necondiționată în schimbul unui culcuș și al unei bucăți de pâine. O să zică lumea că de ce nu îl iau eu. Am opt câini din care toți maidanezi de la adăpost sau de pe stradă. Am scris asta în speranța că poate din cei ce citesc se va ivi un om care să îl vrea ca și câine, nu ca un animal de lanț, care mănâncă găini”, a povestit bărbatul.