În Cernăuţi, civilii se antrenează cu armele de teama războiului cu Rusia. Profesoară: ''Sunt obosită să-mi fie frică''

Civilii din Cernăuţi refuză să se predea si sunt mai hotărâţi ca niciodată să-şi apere pâmântul. Cu bombardamentele tot mai aproape, localnicii învaţă cum să mânuiască armele. E linişte încă în oraş, însă toţi se tem că furtuna se va dezlănţui în curând.

• Burduja şi-a depus candidatura şi l-a comparat pe Nicuşor Dan cu un instalator: "Cine a lucrat aici?" Firea şi Piedone, replici acide de la distanţă

Oamenii din Cernăuţi sunt îngrijoraţi şi nu se simt în siguranţă.  La trei decenii de când Ucraina s-a rupt de URSS, trecutul pare mai aproape ca oricând. Locuitorii se aşteaptă ca războiul să ajungă şi la ei din zi în zi. 

 ''Îţi este frică? 

Olecuţă! Nu îmi e frică pentru mine, ci pentru familia mea şi pentru oamenii care trăiesc aici.''

Sub ameninţarea invaziei, civilii din Cernăuţi învaţă cum să folosească armele. Nu vor să se predea în faţa trupelor ruseşti. O şcoală din Cernăuţi este acum unitate de instrucţie pentru oamenii de rând. Locul arată întocmai ca o fortăreaţă special pregătită pentru ce e mai rău, cu arme, muniţie sau truse de prim-ajutor. Dascăli le sunt militari bine pregătiţi, ofiţeri care au luptat în teatrele de operaţiuni ori au fost înrolaţi în trupele speciale. Valentin e unul dintre fondatori.

Valentyn, militar în rezervă: Am făcut o operaţiune antitero în 2014 în Donbass şi acum am creat un ONG. Ni s-au alăturat veteranii, persoane care au vrut să meargă pe front, dar din diverse motive medicale nu i-au acceptat, civili care vor să înveţe.

Civilii învaţă cum să mânuiască arma ca să-şi apere pământul de ruşi

Ajunşi în faţa instructorilor, oamenii învaţă cum să mânuiască arma, tactici speciale de apărare ori cum să ajute răniţii.

''Aşa sunt echipaţi voluntarii la antrenament?

Da!

Astea sunt încărcătoarele pentru mitralieră?

Da!

Câte kilograme are?

Şapte kilograme doar vesta!''

Valentyn, militar în rezervă: Ne-am împărţit în unităţi şi de acum ne numim Punctul de Rezervă pentru Apărare Teritorială.

Alexandru, fost militar: Zilele acestea am instruit cam 2000 de oameni. 

Reporter: Armele, gloanţele sunt reale?

Alexandru, fost militar: Da! Este arma mea personală.

Sunt cinci centre în tot oraşul în care se fac astfel de cursuri, iar instructajul are loc în fiecare zi. Lana are 44 de ani şi este profesoară de filosofie. Nu vrea să stea cu mâinile în sân, aşa că se pregăteşte să se apere. 

Lena, profesoară: Sunt obosită să-mi fie frică. Acum, când agresiunea a devenit atât de evidentă, cred că este momentul pentru ca eu să învăţ nişte aptitudini necesare. Încă sper că situaţia se va schimba rapid într-o notă pozitivă şi nu o să fiu nevoită să folosesc aceste aptitudini.

Coleg de cursuri îi este şi Dimitri, un tânăr de 25 de ani.

Dimitri, 25 ani: Înţelegem că dacă nimeni nu ne apără libertatea. Avem o singură variantă - să luptăm pentru casele noastre. Situaţia aceasta nu se va termina curând. Trebuie să învăţăm să folosim arma.

''Am venit aici ca să-mi apăr familia, ţara, prietenii şi tot ce am aici în ţară. Dacă pot să fiu de ajutor şi dacă ţara mă vrea, sunt pregătit!''

Inclusiv companiile îi solicită pe foştii militari să le pregătească angajaţii.