După 30 de ani: Ziua în care Revoluția a ajuns în București
S-au scurs 3 decenii de la Revoluție, iar pentru mulți români parcă a fost ieri. Pe 21 decembrie 1989, revolta se extindea de la Timișoara de la București. Chiar în fața cuplului Ceaușescu, românii strigau, sfidător, ”libertate!”
De Sonia Simionov la 21.12.2019, 20:33
S-au scurs 3 decenii de la Revoluție, iar pentru mulți români parcă a fost ieri. Pe 21 decembrie 1989, revolta se extindea de la Timișoara de la București. Chiar în fața cuplului Ceaușescu, românii strigau, sfidător, ”libertate!”
Pe 21 decembrie, românii au început să strige în București: ”Jos Ceaușescu”. Este momentul în care Revoluţia s-a întregit. Din Timişoara, în toată ţara.
În Bucureştiul sufocat acum de maşini, românii îşi strigau, atunci, disperarea.
”Şi noi murim de foame! Şi noi murim de foame”, erau scandările revoluționarilor.
În timp ce oamenii ocupau Piaţa Universităţii, dictatorul a ieşit, pentru ultima dată, la balconul Comitetului Central şi a încercat să împace mulţimea.
Pe data de 21 decembrie, exact 21 de oameni ieşeau în balconul Comitetului Central. Aproape toţi erau îmbrăcaţi în negru. În prima linie, lângă microfoane, dictatorii. Nicolae şi Elena Ceauşescu priveau, de această dată, fără prea multă speranţă în ochi, mulţimea.
Lângă ei, sunt cei mai importanţi oameni ai momentului. Prim-ministrul, Constantin Dăscălescu, şi Prim Vice-Premierul, generalul Ion Dincă. Porecla lui era "te-leagă", asta pentru că aresta pe oricine, pentru orice. Inclusiv membri importanţi ai aparatului de stat. În linia a doua, prima din formaţie stă Ana Mureşan, Ministrul Comerţului Interior, practic, omul de la care puteai face rost de o celebră Dacia sau un televizor color. Dacă erai şi tu, cineva, bineînţeles! Imediat lângă, Lina Ciobanu, Ministrul Industriei Uşoare. Şi, destul de departe în această imagine, Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne, cunoscut din perioada imediat următoare pentru celebra frază rostită într-o sedinţă publică a procesului de la Tribunal: ”Am fost un dobitoc”.
La câteva minute de la acest moment, Piaţa Universităţii devenea prima imagine reală a Revoluţiei din Capitală.
Pe 21 decembrie, aproape de ora 11.00, setea de libertate prindea glas în Piaţa Universităţii. Mii de oameni erau deja în stradă şi bulevardul în doar câteva ore era complet blocat. Securitatea ţinea cordoane pe margini şi aştepta ordinul care avea să facă şi primele victime în Bucureşti.
Ora 16 surprinde un moment-cheie. Oamenii încearcă să negocieze cu forţele de ordine.
Mai mulţi manifestanţi le oferă flori soldaţilor. Pe care militarii, în poziţie de drepţi, cu scuturile ridicate şi armele la piept, le lasă să le cadă de pe umeri. Dar asta nu opreşte vuietul eliberării.
Câteva ore au mai trecut până când Piaţa Universităţii a devenit frontul unui război care avea să facă mii de victime. Era aproape miezul nopţii când, la Baricadă, oamenii au aflat că Armata nu era cu ei. Aproape 800 de manifestanţi, mulţi dintre ei copii, au fost bătuţi, torturaţi şi duşi arestaţi în acea noapte de securitate. Iar asta nu a făcut decât să-i încurajeze pe ceilalţi să-şi ceară, mai aprig, libertatea!
