România are titluri mondiale la bob, dar îşi trimite sportivii să se antreneze în alte ţări. Din spectaculoasa pistă de la Sinaia au mai rămas doar ruinele

Omul gospodar îşi face iarna car şi vara sanie. Aşa că dacă tot s-a încălzit afară, am mers la Sinaia, să aflăm povestea ruinelor colosului de beton care străbate Drumul Cotei. E ce a mai rămas din pârtia de bob şi sanie pe care s-au antrenat nume de legendă ale sportului românesc. România are titluri mondiale la bob, avem campioni la Jocurile Olimpice de Tineret şi medalii de aur la Europenele de Juniori. Dar nu avem nicio pârtie, aşa că îi obligăm pe sportivi să se antreneze în alte ţări şi ne ţinem campionatele naţionale în Austria.

• Ce lideri europeni ar putea participa la summitul convocat de Macron, după ce SUA au exclus Europa de la negocierile de pace

1500 de metri lungime, 13 viraje - unul mai periculos ca altul, 137 de metri diferenţă de nivel între Start şi Finish. La aproape jumătate de secol de când a fost construită, pista de bob de la Sinaia e azi doar încă o dovadă că nu ştim să avem grijă nici de o mină de aur. Un sport cu tradiţie mai lungă de un secol, unul dintre puţinele în care ne lăudăm cu titluri mondiale, nu mai poate fi practicat în România de ani buni.

Oricine ajunge la Sinaia poate vedea, pe drumul spre Cota 1400, ce a rămas din pista de bob. Colosul din beton șerpuiește prin pădure şi traversează chiar Drumul Cotei. E plin de mușchi, flori, bolovani și copaci.

La 21 de ani, Georgeta Popescu se mândrește deja cu două rezultate de excepție în monobob: locul întâi, în 2020, la Jocurile Olimpice de Tineret, din Elveția și aur la Europenele de bob pentru juniori, din 2022, din Germania. De pista de la Sinaia a auzit din poveştile antrenorilor.

Georgeta Popescu, campioană monobob: A fost cea mai bună pistă din lume, avea cea mai mare viteză, fiind naturală.

Valentin Crețu are 34 de ani și e născut în Sinaia. În 2013, a obținut locul cinci individual, la Campionatul Mondial de Sanie. În 2018, la Olimpiada de Iarnă din Coreea de Sud, a terminat pe locul 10, la ștafetă-echipe. În 2022, la Olimpiada din China, pe locul nouă.

Valentin Crețu, sportiv de performanță: Fosta pistă de bob din Sinaia a fost o rampă de lansare pentru foarte mulți sportivi, care au devenit și legende, de-a lungul anilor.

Bobul românesc, ca sport, s-a născut la Sinaia

Însuși bobul românesc, ca sport, s-a născut la Sinaia. Primele competiții oficiale au fost în 1910 şi tot aici a fost amenajată şi prima pistă, după toate regulile de la acea vreme, în 1925. Era construită din lemn și pământ, avea zece viraje și 2100 de metri lungime. Rezultatele nu au întârziat să apară: în 1928, la prima participare a boberilor români la Jocurile Olimpice, s-au clasat pe locul 7. În 1933 și în 1934, sportivii români au cucerit aurul, la Mondiale, în proba de dublu. În Sinaia, Ion Panțuru și Nicolae Neagoe sunt și azi nume de legendă: sunt membrii echipajului care a obținut locul trei, la Jocurile Olimpice de la Grenoble, din 1968.

Claudiu Loghin, reporter Observator: Pista de bob de la Sinaia a fost construită între 1974 și 1976, an în care aici s-a și desfășurat Campionatul European de Bob pentru Tineret. Ultimul viraj, cel cu numărul 13, acesta, este practic un colos din beton, înalt de opt metri, pe care vitezele sportivilor treceau adesea chiar și de pragul de 100 de kilometri pe oră.

Liviu Turea, director Club Sportiv Orășenesc Sinaia: Nu multe țări își permiteau și aveau asemenea facilitate sportivă acasă la ei.

Gheorghe Bădăran, viceprimar Sinaia: Toată lumea era entuziastă, când se organizau concursuri, indiferent de mărimea lor sau de importanța lor. Sinăenii știau unde e virajul 13, unde e virajul șapte, unde e mai mult spectacol. Unii aveau plăcerea să stea la sosire, alții la plecare, era foarte frumos.

Liviu Turea, director Club Sportiv Orășenesc Sinaia: Pot să spun că în Sinaia, care este leagănul bobului și al saniei românești, cred că nu exista stradă pe care să nu fie cineva care să aibă tangență cu bobul sau cu sania.

Claudiu Loghin, reporter Observator: Flori de nu-mă-uita. Sunt singurele care, într-o ironie amară, dau un oarecare farmec ruinelor pistei de bob de la Sinaia în acest viraj.

Pista a fost folosită ultima oară cu ocazia Campionatelor Naţionale în 2005

În 1977, Europenele de seniori, programate la Sinaia, au fost anulate. Era prea cald afară, iar pista nu avea sistem pentru îngheţare artificială. Nu l-a mai primit niciodată. A fost folosită ultima oară cu ocazia Campionatelor Naţionale în 2005. Astăzi, se mai dau pe ea doar împătimiţii de mountain bike.

Naționalele României de bob şi sanie se țin. în Austria, la Innsbruck. O singură coborâre cu sania costă cel puțin 35 de euro. Sportivii de performanță au nevoie de sute, mii de coborâri anual.

Valentin Crețu, sportiv de performanță: Pentru mine, consider că este un dezastru. Dacă nu ai o masă mare de selecție, să poți să chemi toți copiii, să facă sport într-un loc specific, atunci rămân doar excepțiile.

Georgeta Popescu, campioană monobob: Ar aduce un plus foarte mare și cheltuieli mult mai puține, să spun așa, pentru noi, ca să ne putem antrena la noi acasă și să nu batem drumul, în alte țări.

De ce s-a ajuns aici? Limita zăpezilor, peste iarnă, a urcat mai sus de altitudinea zonei de start. În acte, pista este a Ministerului Tineretului și Sporturilor. Ori de câte ori au încercat autorităţile locale să o preia, s-au izbit de refuzuri.

"Efortul financiar al construirii unei asemenea piste artificiale - deoarece condiţiile de climă nu ne ajută foarte mult în România, ar fi mult mai mare - 25-30 de milioane de euro, pentru a face o pistă de bob care, practic, să deservească doar o singură disciplină şi, eventual, turişti cu dare de mână, care să facă taxi bob", declara în 2020 Ionuț Stroe, fostul ministru al Tineretului și Sporturilor.

Gheorghe Bădăran, viceprimar Sinaia: Acum, dacă vom prelua sau dacă vom primi pârtia, vom primi doar un traseu, pentru că pârtia este terminată complet, trebuie refăcută de la zero, deci nu mai există decât traseul pârtiei de bob.

Până când autoritățile iau o decizie, sportivilor de perfomanță nu le rămâne decât să ia calea străinătăţii. Spectacolul sportului și școala înaltelor performanțe vor rămâne doar în inimile nostagicilor. Iar singurul lucru demn de văzut printre ruinele pistei de bob Sinaia vor rămâne florile de nu-mă-uita.