Taberele de stat, vis frumos după Revoluţie. Doar amintirile mai ţin vii oazele de relaxare: "Veneau şi din America"

Cele trei luni de vacanţă sunt bucuria copiilor şi grija părinţilor, care se gândesc cum să facă pentru ca timpul să treacă şi cu folos. 6 din 10 familii aleg să-i trimită pe cei mici în tabere şi centre educaţionale, în care socializează şi deprind abilităţi noi. Din păcate însă, taberele şcolare nu sunt pentru toţi: majoritatea celor de stat s-au închis, iar taberele private sunt scumpe. 

• România, lovită de un nou dezastru pe 29 septembrie. Viktor Orban anunţă că în Ungaria "situaţia încă este foarte gravă"

Râsete cu gura până la urechi şi bucurie în priviri. În anii '90, tabăra de la Chevereşu Mare, aflată la 25 de kilometri de Timişoara, era locul în care jocurile și buna dispoziție creau prietenii și amintiri. În 2024, locul arată ca după război.

Oamenii îţi aduc aminte cu drag de dinamica taberelor

Ultima cosmetizare a taberei de la Chevereșu Mare , construită în anii 70, s-a facut în urmă cu aproape 10 ani. Iar înainte de pandemie a primit ultimii copii. Din 2019, totul a încremenit aici. Iar liniştea s-a facut stăpână. Doar timpul mai trece prin acest loc. Și nu in favoarea lui.

Alexandru Moraru păzește tabăra abandonată de hoţi, iar trei câini îi ţin companie. În cei 26 de ani de când lucrează aici a văzut mărirea şi decăderea locului. "Veneau din toate judeţele. Şi veneau şi din America, veneau francezi, chinezi", ne spune paznicul.

Tabăra a fost deconectată de la energia electrică în 2023. Dar, ani buni înainte, nu s-a făcut nicio investiţie. Fără reparaţii, locul s-a degradat şi nu a mai primit autorizaţie de funcționare. 

La fel de rău arată și celelalte 4 tabere școlare din judeţ. Toate aparțin Ministerului Tineretului și Sportului. Consiliul Judeţean Timiş a solicitat încă din 2018 preluarea taberelor şcolare, pentru care ar putea sa acceseze fonduri europene. Pana acum, acest transfer nu s-a facut.

Scene ca după bombardament

În Cluj, paragina a cotropit taberele de stat. La Leghia, o barieră de vegetaţie şi buruieni a închis locul în care decenii la rând, 3 mii de copii îşi petreceau vacanţele de vară în fiecare an. Ministerul Tineretului a decis să pună lacătul definitiv pe tabără  în 2010, în loc să investească. 170 de elevi în fiecare serie erau cazaţi în dormitoarele de la cele două etaje ale clădirii principale, clădire care a devenit acum adăpost doar pentru păsări şi rozătoare. Încăperile au rămas goale şi nu mai sunt racordare la electricitate, iar tot ce a mai rămas de valoare aici este o sobă de teracotă. Dar e o situaţie fericită, pentru că aici la parter totul arată ca dupa bombardament. Pereţii au început să cadă, firele de curent au fost smulse, iar ţevile devorate de timp şi rugina. Cad una cate una. 

În 2011, tabară a fost transferată la Primărie, mult prea săracă pentru a investi. În 2019, a fost preluată de Consiliul Judeţean Cluj cu intenţia de a o reabilita, dar a rămas doar intenţia. Una dintre atracţiile taberei era piscina, oază de răcoare pentru elevi în zilele fierbinţi de vară. Timpul şi-a pus amprenta şi aici, iar vegetaţia de pe margine a ajuns până în bazin. Locul apei a fost luat de un strat de pământ şi frunze, urzici şi copaci care şi-au făcut loc prin crăpăturile din beton.

Dincolo de ruine, copiii au cel mai mult de pierdut din aceste distrugeri. Alternativa sunt taberele private, dar pentru o săptămână părinţii trebuie să plătească de la 2.000 lei în sus, aproape dublu faţă de cele de stat. După 1990, în România erau 207 tabere de stat, dar mai apoi au rămas 160, din care mai funcţionează aproximativ 60.