Teroarea războiului, văzută prin ochii miilor de refugiaţi care aşteaptă să treacă graniţa cu România: "Am lăsat tot, sunt speriată!"

 A fost încă o seară aglomerată în punctele de frontieră aflate la graniţa cu Ucraina. Mii de bătrâni, femei şi copii de toate vârstele ne-au trecut graniţa. Iar teroarea războiului se vede cel mai bine prin ochii lor. Îngroziţi, cuprinşi de panică, cei mai mulţi se tem că nu-şi vor mai vedea niciodată familiile lăsate în urmă. Unii doar cu hainele de pe ei şi cu bebeluşi în braţe nu au nicio direcţie sau destinaţie. Sunt drame trăite de trei zile la graniţa noastră. 

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

De teama războiului, mii de bătrâni şi femei cu bebeluşi în braţe au tranzitat Republica Moldova şi au intrat pe jos la noi în ţară, prin Vama Isaccea, seara trecută. Cu câteva bagaje şi cu speranţa de a se întoarce acasă, mulţi dintre ei după ce au trecut prin clipe terifiante şi asedii asupra localităţilor lor. 

Vama Siret a fost neîncăpătoare şi seara trecută. Mii de refugiaţi veniţi din Ucraina ne-au trecut graniţa. Ospitalitatea românilor le-a dat un strop de încredere că viaţa încă îşi poate urma cursul normal. 

Angela Bertea, reporter Observator: Sute de voluntari sunt aici pentru a-i ajuta pe cetăţenii ucraineni care au trecut graniţa. Îi aşteaptă cu alimente şi băuturi calde, de asemenea îi îndrumă spre cazare sau le oferă transport gratuit spre oraşele învecinate. 

Gheorghe Flutur, președintele CJ Suceava: Am adus traducători 24 de ore din 24 din ucraineană pentru că sunt persoane care nu ştiu limba română. Am adus aici oameni care coordonează transporturile. Sunt grupuri care vin pe jos şi au nevoie de transporturi. 

Voluntarii, în sprijinul refugiaților

Nicolae Ciucă, premierul României: Am putut să vedem pe drum, către punctul de intrare, mame cu copii care au nevoie de toată atenţia pe care noi putem să o acordăm şi inclusiv asistenţa psihologică. Este un punct care funcţionează 24 de ore şi asigură asistenţă mamelor şi copiilor. 

Radu Reziuc, primar Mitocul Dragomirnei: Avem o listă cu 16 familii din Mitoc care vor să cazeze, care sunt dispuşi să cazeze oameni. Suntem pregătiţi şi cu maşini, în momentul în care i-am identificat, domnul ne traduce, îi punem în maşini şi îi trimitem direct la adresă. O seară, două, cât e nevoie le oferim şi cazare şi masă în comună. 

Şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a adus în vamă alimente şi produse de igienă. Totodată au oferit cazări, transport, dar şi asistenţă duhovnicească refugiaţilor. 

Ionel Maloş, Protopopiatul Rădăuţi: Vom încerca ca şi în zilele următoare să asigurăm această permanenţă aici. Avem tot timpul 4-5 persoane care vor reprezenta Arhiepiscopia. 

Vizibil speriaţi, doar cu câteva bagaje, mulţi dintre ei se îndreaptă către rude sau prieteni. 

Tânără: Mă duc în Italia. Bunica mea stă acolo. 

Reporter: Unde vă duceţi? 

Femeie: În Polonia. 

Femeie: Mă duc cu fetiţa în Istanbul, la tatăl ei. 

Pentru o femeie şi fetiţa sa, cei 45 de kilometri parcurşi până în România reprezintă cel mai lung şi apăsător drum din viaţa lor. Au lăsat totul în urmă, în încercarea de a-şi clădi un viitor. 

Reporter: De cât timp sunteţi pe drum? 

Femeie: Aproape 7 ore. 

Reporter: De unde veniţi, din ce zonă? 

Femeie: De la Cernăuţi. 

Reporter: 7 ore de la Cernăuţi? Cam cât de lungă este coada? 

Femeie: Foarte lungă. Până la oraşul Cernăuţi.