Comuna care, în 10 ani, a transformat un câmp de porumb într-un complex rezidenţial. Oamenii şi-au făcut vile până şi pe şosea

La o aruncătură de băţ de marile oraşe, în comunele limitrofe, terenul e mai ieftin, iar autorizaţiile de construire se obţin mai uşor. Dar ce s-a construit la limita legii  în 10 ani nu va fi îndreptat probabil niciodată. O astfel de situaţie din Coşmar Residence descoperim in localitatea Şimnicu de Sus.

• Comuna din România unde s-a înregistrat o prezenţă la vot "record" de 350%. Alte 6 secţii din aceeaşi zonă au avut prezenţă de peste 100%

În Şimnicu de Sus am ajuns astă iarnă, după o ploaie zdravănă, care a îngropat comuna în mocirlă. Cizmele de cauciuc până la genunchi sunt preţul pe care îl plătesc oamenii pentru a se bucura de prima dovadă de civilizaţie - în comuna încremenită în trecut au ajuns, în sfârşit, apa şi canalizarea.

• Localnic: Am cumpărat pământul şi atât. Nu e apă potabilă, nu sunt gaze. Dar totuşi suntem declaraţi zonă metropolitană a Craiovei. De ce, nu ştiu.
• Reporter: Aveţi vreun avantaj că locuiţi în zona metropolitană?
• Localnic: Da, ia uite-l. Se vede.

Suntem la doar 5 kilometri de Craiova, aşa că Şimnicu de Sus a făcut cu ochiul celor care au visat o casă cu curte, aproape de oraş. Boomul imobiliar se vede cel mai bine în imaginile din satelit. Unde în urmă cu 10 ani creştea porumb, sunt astăzi cartiere-ntregi de vile. Când iei străzile la pas descoperi şi cât de haotic s-a dezvoltat comuna. "În anul 2021 s-a introdus în intravilan toată zona, după ce fuseseră o mie şi o mie de erori comise. PUZ-urile care au apărut recent au venit ca să îi bage în legalitate, ca să spun aşa. Practic, au venit ca să acopere seria de ilegalităţi comisă în ultimii 20 de ani", a declarat Laurenţiu Ifrim, primar în Şimnicu de Sus.

Autorităţile nu au ţinut, practic, pasul cu dezvoltatorii imobiliari şi cu cei care mai întâi au construit şi abia apoi au căutat să intre in legalitate. Ghid ne este astăzi chiar primarul comunei, ajuns de curând la cârma urbei şi uluit de ce a găsit în acte. Uşor, uşor, aflăm tertipurile folosite pentru a fenta legea. Cartierul s-a clădit pe un principiu replicat la nesfârşit: dezmembrări în cascadă. Fiecare parcelă a fost spartă în bucăţi din ce în ce mai mici şi revândute pe repede-înainte. Autorizaţiile de construire au curs una după alta. În teorie, înainte ca zona să fie inclusă în intravilanul comunei, nu se puteau construi acolo decât anexe gospodăreşti sau ferme. În practică, nimeni nu a verificat ce e în spatele gardurilor.

Discuţie primar - reporter:

• Primar: Nu au înţeles că, până la urmă, fac investiţii de sute de mii de euro şi aici vor locui.
• Reporter: Unii cu bună credinţă, alţii pentru că pur şi simplu nu au ştiut?
• Primar: Majoritatea din rea voinţă.
• Reporter: Da?
• Primar: De la început, cei care au fost la început. Iar ulterior, după ce s-a revândut, pur şi simplu au fost captaţi de…
• Reporter: Mirajul unui preţ mai mic.

O iluzie care se reflectă acum în probleme uriaşe. Acolo unde dezvoltatorii au vândut terenurile cu tot cu stradă, noii proprietari sunt buni de plată, dacă vor utilităţi sau condiţii civilizate.

Discuţie primar - reporter:

• Reporter: Pe o stradă ca asta, veţi putea vreodată să le aduceţi utilităţi oamenilor?
• Primar: În principiu, nu.
• Reporter: De ce?
• Primar: Pentru că ea nu va putea niciodată fi donată către primăria Şimnicu de Sus, lăţimea minimă fiind de 9 metri în prezent. Deci aceşti cetăţeni vor rămâne cu această stradă, vor rămâne proprietari.

De ce nu poate primăria să ia în administrare o stradă privată? Nici pe străzile pe care toţi locuitorii sunt proprietari de drept nu e mai bine. Faci slalom printre garduri ca să ieşi în drumul mare. Faptul că în Albești s-a construit fără să se țină cont de vreo lege se vede cel mai bine aici. Fiecare și-a trasat limita proprietății după bunul plac iar unele gospodării au fost construite în drum. La propriu. Așa ajunge o șosea cu o lățime de 7 metri în spatele nostru, să măsoare mai in față doi metri și jumătate.