Cum s-a schimbat viața "europenilor" din Siliștea Gumești, după aderarea la UE: "Noi avem nici 100 de euro pensie. Ăia ia și 2000 de euro pe lună"

În mai puţin de o lună şi jumătate suntem aşteptaţi la vot. Oamenii nu mai cred nici în promisiuni, nici în discursuri electorale care par să aibă un singur scop - ori un fotoliu de primar, ori un birou cu privelişte la Bruxelles. De 17 ani, de când am intrat în UE, românii au tot sperat că viaţa lor se va schimba. În timp ce Europa toată merge înainte, noi mai mult stăm pe loc. Am bătut continentul la pas, ca să aflăm de ce, într-un demers jurnalistic unic. Începem călătoria pornind dintr-un loc încărcat de simboluri, poveşti interesante şi personaje desprinse parcă din Moromeții. 

• "Te bat acuma, dacă nu te-am bătut atunci!" Cozma i-a amenințat cu bătaia pe doi dintre protestatarii atacați de mineri în '90

Siliștea Gumești, Teleorman. La o sută și ceva de kilometri distanță de București. Și vreo două mii de Bruxelles, cartierul general al Uniunii Europene. Locul în care, politica și politicienii au fost, de când se știe, subiect de dezbatere în Poiana lui Iocan. Cu toate astea, oamenii din Siliştea Gumeşti nu şi-au pierdut de tot speranţa în politicieni. 

Era prima zi a lui 2007, când România, cu Siliștea Gumești cu tot, intra în Uniunea Europeană. Încă nu ştiau oamenii prea bine ce înseamnă asta, dar se gândeau că ceva bine tot va fi. 

• Localnic: De exemplu, impozite mai mici, alimente mai multe şi mai ieftine...
• Localnic: Suntem în urmă mult noi, faţă de... cel puţin cu 70-80 de ani! 
• Localnic: Ce vorbeşti, mă? Nu-i adevărat. 
• Localnic: Mă, nu prindem noi ţările avansate cu ce avem noi. Noi avem nici 100 de euro pensie pe lună. Şi ăia ia şi 2000 de euro pe lună. 

Ne-am întors, după 17 ani, că să vedem dacă am reușit să prindem țările acelea avansate din urmă. Și ce-a mai rămas din speranțele oamenilor în politică și politicieni. Poiana lui Iocan nu mai există, nici măcar fierar nu mai e în comună. Aşa că ne oprim în şcoala unde a învăţat Marin Preda. Personaje - un viceprimar fost investitor în agricultură, un fost primar și un director de școală. 

• Ionel Zaharia, viceprimar Siliştea Gumeşti: Uniunea Europeană când a venit am zis, băi, e un frate mai mare care ajută un frate mai mic. Și mă ajută unde trebuie. Și e și mai deștept că mine. Și totuși mi se pare că ei nu au făcut cum trebuie. Adică, cum să va spun eu, te duci, ce este strict necesar unei familii? Să am și eu apă, să nu mă mai duc la toaletă în fundul grădinii, să nu mai folosesc cărbuni și lemne și nu știu ce. Nu s-a făcut peste tot. Și avem proiect pentru stație de încărcare autovehicule electrice. 

Iar în comună nu e nicio maşină electrică.

Ionel Zaharia era viceprimar şi în 2007, când a intrat România în Uniune

• Ionel Zaharia, viceprimar Siliştea Gumeşti: Şi încrederea mea a fost sută la sută în ei. Și acum dacă e de 60. Sunt total dezamăgit de ce s-a făcut cu Uniunea.

Mai bine zis, ce nu s-a făcut cu Uniunea. De 8 ani se tot chinuie să aducă apă potabilă în casele oamenilor. Proiectul a pornit greu, s-a aprobat târziu, s-au făcut munţi de documente şi abia au reuşit să aducă conducta în comună.

Paradoxal, cam tot ce s-a făcut în comună cu bani europeni s-a făcut înainte că România să intre în UE. În perioada de preaderare când se puteau accesa deja fonduri, Ioan Gheorghe era primar la Siliștea Gumești. Inginer de drumuri cu experiență, lucrase inclusiv la Trasfăgărășan. Pe vremea lui s-au asfaltat primii kilometri de drum în comună. 

• Ioan Gheorghe, fost primar: Mi-a furat drumurile județene cam patru kilometri și în loc să facă 12 a făcut numai 8. În loc să facă drumul până la Marin Preda au făcut numai până în centru. Și a trebuit eu să fur o cisternă de bitum de la Argeș să îi dau lui asta să facă drumul până la Marin Preda, la poartă. 

Treabă românească, cu bani europeni

În biroul său de la primărie, Ioan Gheorghe ținea la vedere un mesaj - comună Siliștea Gumești trebuie să devină comună rurală modernă și prosperă în România, viitoare țară membră a Uniunii Europene.

• Reporter: Și a devenit?
• Ioan Gheorghe, fost primar: Dacă ești o figură prea pretențioasă, nu.

Poți să numeri pe degete proiectele care s-au făcut în comună cu bani europeni. 

• Ionel Zaharia, viceprimar Siliştea Gumeşti: Avem un proiect pentru drumuri cred că l-am depus de cinci ori. La toate ce au fost de când am venit noi. Prima dată la CNI. La CNI nu se mai finanțează, hai pe Ministerul Dezvoltării. Nu se mai finanțează. Acum îl avem depus pe Anghel Saligny. Nu îl avem.
• Reporter: Dar de ce tărăgănarea asta? 
• Ionel Zaharia, viceprimar Siliştea Gumeşti: ​Pentru că se schimbă, cum se schimbă la primărie așa și la ministere. Vine un alt guvern, zice, nu mai mergem pe linia asta, hai pe asta.
• Reporter: Ați putut renova de exemplu școala de aici cu fonduri europene?
• Săndel Petrişor, director Şcoala Siliştea Gumeşti: Nu, am făcut-o cu sponsorizări. 
• Ionel Zaharia, viceprimar Siliştea Gumeşti: Avem acum, ne-a venit o adresa de la Consiliul Județean, ceva cu memoria, istoria, Europa, nu știu ce. Mai, oameni buni, e bun făcut ăla, facem, dar astea fac țările civilizate care își permit să se gândească și la cultură, și la citit. Dar întâi să mănânc.

Siliştea Gumeşti, comună europeană doar numele, rămâne pe cont propriu

Cum a fost de când se ştie. Acum mulţi ani, comuna a fost electrificată prin contribuţia exclusivă a sătenilor. 

• Reporter Observator: E de ajuns să stai puțin într-un astfel de loc, să vorbești cu oamenii și să înțelegi că aceasta e, la scară mai mică, de fapt, România. Oriunde am merge problemele sunt cam la fel. După 17 ani în Uniunea Europeană au scăzut și entuziasmul, și speranța. 

De când am intrat în UE am primit fonduri în valoare de 62 de miliarde de euro. Contribuția României la bugetul Uniunii a fost de 21 de miliarde. Cum au fost folosiți însă banii aceștia? Se vede cu ochiul liber. Suntem codașii Europei la kilometri de autostradă, la viteza cu care circulă trenurile, la investiții făcute în agricultură, sanătate ori educație. 

Săptămâna viitoare vă arătăm cum s-a umplut toată Europa de autostrăzi cu bani de la Bruxelles. Toată Europa, mai puțin România.