Familia care a schimbat destinul unui sat cu 700 de oameni, de lângă București. Totul a început când s-a mutat aici, în 2006

La 20 de kilometri de Bucureşti, o familie a reuşit să transforme un sat într-un adevărat hub cultural. Odinioară, un mare centru al olăritului românesc, Piscu a căzut în uitare până când un muzeu-atelier i-a strâns moştenirea la un loc, pentru a-i transmite povestea către noile generaţii. 

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

Pentru că România poate avea un viitor doar dacă-şi cunoaşte, păstrează şi dă mai departe patrimoniul, moştenirea, istoria. 

Adriana Scripcariu, fondator muzeu atelier Piscu: România de aici eu cred că este foarte frumoasă. Această Românie foarte prețioasă, pe care trebuie să o simți, să o înțelegi, să o cunoști, ca să poți să o iubești.

Aceasta nu e o poveste despre un meşteşug sau despre cum să modelezi o bucată de lut. E despre ce pot face oamenii împreună atunci când îşi dau mâinile. 

Adriana Scripcariu, fondator muzeu atelier Piscu: Se poate și în România construi și cred că generația noastră are această mare șansă să înmulţească frumuseţea de care publicul larg are atâta nevoie.

Adriana și Virgil Scripcariu au descoperit frumuseţea într-un sat cu 700 de locuitori

Adriana și Virgil Scripcariu au descoperit frumuseţea, alături de cei 6 copii ai lor, într-un sat cu 700 de locuitori de lângă Bucureşti. El arhitect, ea istoric de artă, s-au mutat la Piscu în 2006, pentru natură, pentru linişte, pentru o viaţă tihnită. Dar au descoperit aici mai mult de atât: o comoară care merita recuperată.

Virgil Scripcariu, fondator muzeu atelier Piscu: De când ne-am mutat, descopeream la poartă niște frumuseți, niște oale superbe pe care ei le aruncau, că erau puțin ciobite sau lipsea o toartă, nouă ni se păreau foarte frumoase, le-am recuperat mult timp.

Aşa au adunat mii de obiecte vechi din ceramică, fiecare cu farmecul şi povestea lui. Un gol pe care au decis să îl umple. Au ridicat de la zero o clădire cum nu văzuse Piscu. Arhitecţi, voluntari, ingineri şi săteni au pus umărul la proiectul soţilor Scripcariu, finanţat integral din donaţii. 

Au muncit luni în şir cu tehnici vechi, cu lemn şi foc, şi cu un singur gând. Că într-o zi aici va fi un muzeu unde vor veni copii din toată ţara. Că locul îi va inspira şi îi va conecta cu trecutul, cu tradiţiile, cu tot ce înseamnă România.

Şi aşa a fost. Azi, clădirea e şcoală, muzeu şi atelier, unde se ţin cursuri de olărit, workshopuri, festivaluri de muzică experimentală. Mii de oameni, de la elevi la manageri de corporaţii, vizitează săptămânal locul. În septembrie, proiectul a fost premiat la cea mai importantă gală a culturii, găzduită de Comisia Europeană și Europa Nostra. Brusc, Piscu e din nou important.

Alături de copiii lor, soţii Scripcariu înregistrează lecţii de patrimoniu online

Adriana Scripcariu, fondator muzeu atelier Piscu: Nu am schimbat viața oamenilor, am schimbat destinul satului, satul ca loc despre care umblă vâlva, se aude, la Piscu se întâmplă.

Virgil Scripcariu, fondator muzeu atelier Piscu: Cred că trebuie să respectăm trecutul și cred că trebuie să punem mâna să facem noi, să nu așteptăm să facă statul, să nu așteptăm să facă alții.

Adriana Scripcariu, fondator muzeu atelier Piscu: Reacțiile frumoase ale copiilor ne dau energie. de multe ori aud: "a fost cea mai frumoasă zi din viața mea".

Alături de copiii lor, soţii Scripcariu înregistrează lecţii de patrimoniu online, pentru ca tot mai mulţi copii să poată afla şi respecta valorile din jurul lor. Bucuria unui copil, frumuseţea unui gest, povestea unui obiect. Sunt lucrurile simple care pe Adriana şi Virgil îi fac să viseze mai departe. Să salveze şi mai mult din zestrea României, să nu lase istoria îngropată.

E o legătură specială între cei care şi-au lăsat în trecut amprentele în lutul de la Piscu şi cei care îşi pun azi amprenta pe viitorul României. Unii fără alţii, am fi pierduţi.