Familia de români care după 14 ani în Spania a decis să se întoarcă în ţară. Acum, toţi o duc mai bine decât în străinătate

De la capăt, înapoi în România. Acum 20 de ani a plecat în Spania, odată cu cel mai mare val al exodului spre Vest. Acum 10 ani, criza economică i-a zdruncinat serios visul şi s-a întors. Este povestea lui Lili, o româncă pentru care viaţa scrie un nou capitol după decenii petrecute în Diaspora. Am însoţit-o în toată această călătorie, de-a lungul a două decenii. Povestea ei e de fapt a multor români. Un material din seria Divorţ de România, care demonstrează că se poate şi aici. 

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

"Casa mea cu gard de fier. Pentru copii las și cer. La mii de kilometri de aici e o căsuță cu gardul de fier. A ruginit gardul astă vară", povestea Liliana Iotu, în Castellon, în aprilie 2006. Dar la Târgovişte, în august 2022, vedea deja "o ploaie de speranță, că mă voi întoarce într-o zi, într-un an. Nu vreau doar în vacanță. Şi gardul, și căsuța - le voi îngriji. Odată plecați de acasă, greu te mai întorci din drum".

Lili s-a întors în România, după ani de muncă în Spania

Dar Lili s-a întors. Să facă Rai din ce-i mai rămăsese. "În fiecare an spuneam: La anul mă întorc. Şi mi-a dat Dumnezeu să mă întorc într-un an și chiar îmi pare bine că am venit acasă", povesteşte Liliana Iotu, româncă întoarsă din Spania. Au trecut şase ani de atunci și ea încă nu regretă. Pentru că banii și viața mai bună pe care le căuta nu umpleau golul care se adâncise în ea.

"Am avut grijă şase ani de zile de niște copii, alți şase ani am stat la o familie și le-am făcut curat în casă. Aveau patru copii, dar o dată să zică ... Să își amintească de fata care le-a strâns chiloții prin casă, de fata care îi spăla, de fata care le mătura curtea, care le punea masa. Să zică: Liliana, ce mai faci tu în România? Nu o să fie", crede Liliana Iotu, româncă întoarsă din Spania.

Ziua în care familia a părăsit România, cu doi copii mici

Era frig, în martie 2002, când şi-a urmat soţul în Castellon, cu doi copii: o fetiță de 14 ani și un băiat, Sebi, de câteva luni. "Tot microbuzul era plin, toată lumea avea sacoșele alea în dungi, de rafie. Ne cunoșteam noi, românii", spune ea. Ani la rând, şi ea şi soţul au lucrat la negru. El în construcții, ea îngrijitoare. 

La 1 aprilie 2006, familia Iotu se pregătea de Paștele petrecut în Castellon, Spania: "Nu miroase nimic. Indiferent ce ai pune, ce miroase, nu miroase ca acasă". Viața părea clară pentru ei. Copiii se integraseră perfect, iar ei munceau din greu pentru visul care-i adusese acolo: o casă. Până într-o zi, când criza financiară a lovit cel mai tare în diaspora română din Spania. Joburile au devenit brusc nesigure. Ca să plătească împrumutul de 200.000 de euro, Lili a acceptat zâmbind să spele podele. 

"Ăsta este pixul meu de aici, de la birou. În garaj, unde m-am schimbat și mi-am luat materialele, oficial, că am și eu birou", arăta Liliana Iotu, româncă întoarsă din Spania. "Eu aici mă simt un rege, chiar dacă sunt o femeie de serviciu", adăuga femeia.

Şi-au pierdut casa peste noapte, deşi plătiseră jumătate din bani

Și într-o dimineață, Lili a trebuit să-și anunțe copiii că începând de a doua zi casa lor, plătită pe jumătate, nu mai e a lor. "Mi-a dat lumea peste cap. Eram foarte debusolat, vă dați seama și nu știam, atunci, pe moment ... Nu mai știu dacă am început să plâng", îşi aminteaşte Sebastian, fiul Lilianei Iotu. "A intrat într-o debara și a început să plângă. Îi spui: Fă-ți bagajele! Fără să îi dai altă posibilitate", povesteşte mama acestuia. 

Viaţa familiei Iotu, înapoi acasă: o duc mai bine decât în Spania

Lili a revenit în România la fel cum a plecat, acum 20 de ani. Cu buzunare goale de bani, dar pline de speranță. Cu fruntea sus și dornică de muncă. După câteva luni, Sebi era înapoi într-o țară pe care nu o cunoștea. "Măi, dar ce să te duci, tu ai copilul la clasa a şaptea, tu gândește-te că el peste un an dă examen, nu o să știe, o să clacheze, o să intrați în depresie", auzea Liliana Iotu, româncă întoarsă din Spania. "Primele luni a fost mai greu, profesorii nu erau foarte prietenoși. Ei nu înțelegeau că eu am venit dintr-o țară străină și eu știam doar să vorbesc românește și să înțeleg oarecum. Dacă mă puneai să scriu o propoziție, nu știam", adaugă Sebastian Iotu, fiul Lilianei.

Într-un an de școală, Sebi a reușit să-i întreacă pe toți colegii. Azi e student la ASE în anul 2 și e hotărât să nu mai plece din România. Soțul lui Lili e bucătar șef la un restaurant din Târgoviște și câștigă mai bine decât în Spania. Iar Lili e directorul căminului cultural din satul său natal.

Lili a sfințit locul unde a revenit. A scos copiii din tablete şi telefoane, i-a adunat de la porţi şi i-a învăţat să iubească frumosul. Expoziții de pictură și costume populare, ateliere de artă, petreceri de stradă, paradă de pălării. Nimic nu văzuse Gura Ocniței, până să sosească ea aici. "Dacă am lucrat afară, am venit cu tot felul de idei inovative și am adus din afară anumite activități, să fie și la noi ca afară", spune ea.

Lecţii de viaţă, învăţate cu greu după traiul în ţară şi în Diaspora

Abia când a ajuns în Spania, Lili a înțeles că limba nu e doar vorbă, e legătură. "Niciodată nu o să ne putem permite într-o țară străină să strigăm: vecina, tanti Florina, tataie, am nevoie de două ouă, fac clătite la activitate. Nu o să fac niciodată la un spaniol: Alo, vecinul", mărturiseşte Liliana Iotu, româncă întoarsă din Spania.

Azi, spune că nu ar mai da pe nimic ce are acum. Lili are un copil plecat, probabil pentru totdeauna, în Anglia. Celălalt însă, hotărât să rămână aici. Familia ei și-a păstrat rădăcinile și, odată cu întoarcerea, le-a înfipt mai adânc. Înțelegând că viața e la fel de ușoară și de grea pe cât ți-o faci, oriunde în lume. Dar parcă bucuria e mai mare și tristețea mai lină când o trăieşti în aceeași limbă cu ai tăi.