PODCASTURILE OBSERVATOR. Prințesa Urbană dezvăluie de ce a plecat cu familia din România şi s-a mutat în Olanda

Educația celor mici și celor mari. Ioana Macoveiciuc sau "Prințesa Urbană", scriitoare, mamă și un bun specialist în parenting, a vorbit la Podcastul Observator, cu Mădălina Iacob, despre educația copiilor, comportamentul părinților față de aceștia și modul în care trebuie să gestioneze anumite situații, în raport cu propriul copil.

• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

La întrebarea "care a fost motivul pentru care a ales să plece din țară?", Ioana a ținut să menționeze faptul că a rămas dezamăgită de modul în care se dezvoltau lucrurile atât pentru ea, cât și pentru famila ei, în România.

Prințesa Urbană: „Ne-am dat seama că lucrurile pe care noi ni le dorim pentru noi și pentru copiii noștri n-o să se întâmple prea curând în România și că eforturile noastre, ale mele în mod deosebit, de a contribui la o schimbare semnificativă nu-și vor face efectul în timul vieții mele, sau în timpul vieții copiilor mei. Am vrut să văd cum este să trăiești într-un loc în care nivelul de trai, nivelul educației, nivelul sistemului de învățământ sunt decente, ca să nu spun foarte ridicate.”

Scriitoarea a adăugat că în România încă trebuie lucrat la respectul pe care societatea și sistemul ar trebui să-l aibă față de copil.

Prințesa Urbană:„Lucrul care mă doare pe mine cel mai mult în România este lipsa respectului față de copil, ca ființă umană.”

Ce lipsește în România în momentul de față?

Prințesa Urbană: „Cred că ne lipsește un nivel de trai confortabil. Cred că foarte mulți oameni nu primesc de la stat ceea ce ar avea nevoie ca să trăiască liniștiți. Este nevoie și de multă educație și cred că statul care este principalul responsabil al educării populației, nu-și face treaba așa cum ar trebui. Oricât ne-am dori noi să schimbăm ceva, singur e foarte complicat.”

Raportându-se la diferențele dintre tipul de învățământ abordat în România și cel abordat în Olanda, acolo unde este stabilită în prezent, bloggerița a dezvăluit faptul că Olanda se axează foarte mult pe lucrul practic.

Prințesa Urbană: „Copiii sunt încurajați să întrebe, să se exprime, există foarte multe zile cu puțină presiune academică. În ciclul primar, scopul dascălilor este să îi ajute pe copii să învețe cum să învețe, să le placă la școală, să se distreze, să-și lucreze în echipă, să-și exprime emoțiile fără să deranjeze. Ei învață de la vârste foarte mici cum se reciclează, de ce este important să respecți omul care vine și-ți ia gunoiul. Genul ăsta de respect pentru oricine, care face o muncă un serviciul tuturor, este un sistem de sănătate a societății și mă bucur că copiii sunt expuși la asta și învață de mici că e absolut ok să ai o astfel de meserie și că cei care o au merită să fie respectați ca absolut oricine.”

Relația dintre părinte și școală

Prințesa Urbană: „Părinții intervin mai puțin, au mai puțină nevoie de control. Acolo părinții își doresc ca copiii să ajungă cine sunt ei. Părinții fac voluntariat la școală, supraveghează copiii, fac diferite ateliere cu ei. Există platorme cu schimb de diverse mesaje și anunțuri, dar în general nu există presiunea de aici.”

Violența în educația copilului

Prințesa Urbană: „Pentru mine a fost foarte important să înțeleg unde sunt și mă termin eu și unde sunt ei, cu nevoile lor, care de multe ori intrau în conflict cu ale mele și să învăț să gestionez asta, să nu mă sacrific de dragul lor, dar în același timp să îi observ.”

Mamă a doi copii, Ioana Macoveiciuc este de părere că violența, atât verbală, cât și fizică, este total nepotrivită și nesănătoasă în educarea unui copil. Câștigarea respectului prin violență și agresivitate, fapt care este destul de răspândit în România, va învăța copilul să creadă că „cine e mai putermic fizic poate să-l convingă de orice pe cel mai slab decât el”.

Prințesa Urbană: „Eu nu cred că asta este sănătos, pentru că copilul învață că cine e mai putermic fizic, poate să-l convingă de orice pe cel mai slab decât el. Eu cred foarte mult în putearea oamenilor de a fi foarte raționali, în momentele astea foarte intense. Genul ăsta de educație, din punctul meu de vedere, pe termen lung este dăunătoare și cred că vedem rezultatele inclusiv în societatea românească de astăzi, unde avem foarte mulți oameni agresivi verbal, care nu au capacitatea de a-și înțelege și gestiona emoțiile corect. Eu nu am apelat niciodată la loviri, la pedeapsă.”

Părinții sunt încurajați și să se informeze foate mult, pentru a reuși să înțeleagă modul în care se manifestă un copil într-o situație delicată, pentru a ști cum să reacționeze și acționeze asupra situației.

Prințesa Urbană: „Copiii se nasc cu dorința de a-și mulțumi părintele, de a-l face fericit. Dacă un copil nu face ce aștepți de la el, nu se oprește când îi spui, înseamnă că nu poate. Eu ca părinte, adult responsabil pentru comportamentul meu, pot să mă uit la situație și să înțeleg de ce copilul face un anumit lucru și pot să-l ajut să se oprească în alt fel, neagresiv, nonviolent. Contează mult copilul să fie odihnit, să aibă nevoile de bază împlinite și atunci va coopera dacă poate. Dacă nu poate, înseamnă că aștepți prea mult de la el. Eu încurajez părinții să se informeze, să citească, să încerce să înțeleagă cum funcționează copilul. Copilul vrea să te facă fericită, dar nu poate tot timpul.”

Ce nevoi au adolescenții?

Adolescenții au nevoie de mai multă susținere morală din partea părinților, de libertate de exprimare și luare a propriilor decizii.

Prințesa Urbană: „Mie mi se pare că adolescenții din ziua de azi sunt la un nivel de prezență spirituală și de conștiență pe care noi nu le-am avut. Ei trăiesc acum într-o perioadă extrem de vulerabilizantă pentru ei, pentru că social media îi pune într-un spațiu plin de nesigiranțe și de comparații. De aici anxietate multă, depresie, nesiguranță. Copiii aceștia mari au nevoie ca părinții lor să-i asculte, nu ca să-i combată și sau ca să-i învețe ceva, ci ca să-i cunoască. Părintele trebuie să fie dispus să coboare de pe piedestalul lui de înțelepciune și să-i dea o șansă și copilului.”

Bloggerița de succes recunoaște că nu a avut mereu acest tip de concepție asupra educației copiilor și că au fost momente în care consideră că a greșit, în încercarea de a-i face să înțeleagă anumite lucruri. Însă, în prezent, este mulțumită de relația pe care a reușit să o creeze cu copiii ei.

Prințesa Urbană: „Au fost momente când am ridicat vocea, am spus lucruri cumva ca și cum ar fi fost oameni mari și mă așteptam ca ei să înțeleagă și regret, unele lucruri ar fi trebuit să nu le spun. Mi-ar fi plăcut să fiu mai puțin mamă și mai mult partenera lor de joacă. Dar altfel, sunt bucuroasă de relația noastră, cred că suntem într-un punct bun. Eu cred mult în conceptul ăsta de părinte suficent de bun, nu trebuie să fii cel mai bun.”

Sunt mai mult online decât offline copiii? Educarea copiilor cu tableta

Scriitoarea este de părere că tehnologia este un instrument care trebuie să fie foarte bine gestionat, atunci când vine vorba de copii.

Prințesa Urbană: „Tehnologia este un instrument, ca multe altele. Contează mult ce facem cu el. Contează foarte mult vârsta copilului. Le-aș da acces mai târziu, atunci când ei chiar înțeleg ce se întâmplă acolo. Copiii au nevoie de momente de liniște, trebuie să fim puțini atenți. Mi se pare că a le pune în față un ecran, îi iei ocazia de a experimenta lumea cu mâinile, cu nasul, cu ochii. E bine să le facem contactul ăsta cu tehnologia atunci când ei au destulă inteligență, inclusiv emoțională.”

Bullying-ul: Cum se gestionează o situație abuzivă?

Prințesa Urbană: „Responsabili sunt întotdeauna părinții. Copiii nu pot să rezolve cazuri de bullying nici când sunt victime, nici când sunt agresori, nici când sunt martori. Eu mi-am învățat copiii să fie mereu atenți la mediu. Primul pas este să avem o legătură creăm cu copilul care ajunge să fie răutăcios. Copilul trebuie să știe cum să răspundă unui atac.”

Bullying-ul se transformă de multe ori într-o problemă de sexualitate, mai ales în mediul online. Cum sunt salvați copiii de o astfel de problemă?

Prințesa Urbană: „Nici noi, părinții acestor copii, nu știm ce să facem cu acest subiect pentru că nimeni nu ne-a învățat vreodată nici ce să facem cu noi înșine, nici cum să ne raportăm corect la o situație abuzivă. E foarte greu să dai mai departe copilului tău ceva ce pentru tine este o zonă cu multă rușine, frică și nesiguranță. Eu încurajez părinții să-și rezolve lucrurile astea înaine, ca să poți să-i explici copilului tău. E de muncă mult cu noi în toată povestea asta părinte-copil."