Prin efort constant și talent, chef Sorin Bontea a revoluţionat gastronomia pornind de la o simplă tigaie: ''Gustul românesc este gustul cu care ai crescut''

V-aţi obişnuit să-l vedeţi în bucătăria Chefi la Cuţite sau la masa juriului. Astăzi vă arătăm faţa mai puţin cunoscută a lui chef Sorin Bontea. La pas prin Bucureşti, prin cartierul unde a crescut, în piaţa unde găseşte gusturile copilăriei şi la restaurantul unde s-a angajat prima oară, în liceu. Când spune România Mea, se gândeşte la o ţară în care munca şi tradiţiile sunt preţuite de toţi.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Sorin Bontea, chef: Mie îmi place România foarte tare, mie imi place țara românească, avem tot ce ne trebuie în țara asta, și oportunități avem, doar că trebuie să muncești așa cum trebuie.

Nu există alt drum al succesului de durată. Dacă muncești și crezi în ce faci, rezultatele vin de la sine, indiferent cine ești și de unde vii. Sorin Bontea s-a născut într-un București comunist, într-o familie obișnuită, într-un cartier ca oricare altul. 

Sorin Bontea, chef: Aici jucam fotbal la IOR. Stăteam foarte mult afară, toți copiii eram afară,

la tv nu aveai ce să vezi decât Mihaela, Gopo, Miaunel și bălănel și toți copiii erau afară. Dealul ăsta parcă era mai mare. Mi se părea mai mare, că mă dădeam cu sania pe aici. Aici vara se făcea apă când ploua mult și umblam cu picioarele goale prin apă.

Chef Sorin Bontea a revoluţionat gastronomia pornind de la o simplă tigaie

Din locul copilăriei lui, ne conduce în locul unde a pus prima oară mâna pe tigaie şi cuţit, într-o bucătărie profesională. Piața Amzei. Avea 16 ani când s-a angajat la fostul restaurant Minion. 

Sorin Bontea, chef: Ajutor de bucătar 16 ani jumătate, nici nu știam pe ce lume sunt. Lucram dimineața și seara mergeam la liceu că eu am făcut liceul la seral, că nu am fost cel mai silitor elev. Curățam cartofi, spălam legumele, tăiam ceapă, cam asta, ce puteai să faci la început? Experiența foarte tare, foarte mișto, eu făceam piața în fiecare dimineață pentru restaurant, știam toate babele din piață, mă certam cu ele pe salată și mergeam, negociam cu fetele alea cât mai ieftin pentru restaurant.

Și astăzi, Sorin Bontea se simte ca acasă în piața Miniș, unde vine din copilărie. Schimbă rețete, face glume, dă autografe.

Sorin Bontea, chef: România mea culinară, pentru mine, mâncarea românească înseamnă mâncare gătită pentru că noi nu avem atât de multe condimente ca să ascundem gusturile. Nu ascundem gusturile poate si de aici mie îmi place foarte mult mâncarea de genul ăsta. Păstârnacul trebuie să aibă gust de păstârnac, țelina, gust de țelină, morcovul gust de morcov. Gustul românesc este gustul cu care ai crescut, care diferă de la o zonă la alta.

El are rădăcini oltenești și de la bunici a învățat că, în tot ce faci, simplitatea e cea mai bună rețetă. 

Sorin Bontea, chef: Cea mai bună fasole am mâncat făcută de bunicul meu într-o ulcică de pământ, cu niște coceni pe lângă, că erau coceni și viță de vie, cu asta făceau focul pe acolo, și a făcut fasole pe câmp. Varză călită de rață, ciorbă de rață, se făcea asta prin Oltenia. Ciorbă de gâscă, alții fac gâscă umplută cu nebuneli.

Gusturi care nu se uită, nici după ce vezi toată lumea, înveți gusturile tuturor țărilor și trăiești experiențe de 5 stele. Bontea a lucrat pe vase de croazieră, a gătit în restaurante de lux, și-a câștigat renumele de chef și prin mâini i-au trecut mii și mii de farfurii. Oricât de departe a călătorit, fizic, cu gândul sau cu gustul, nu a uitat niciodată esențialul: că identitatea gastronomică a României e o comoară pe care riscăm s-o pierdem, dacă n-o prețuim. 

Reporter: Mai e roșia pe care o aveam înainte?

Sorin Bontea, chef: Nu mai e. Eu mergeam cu sarea în buzunar, luam castravetele nici măcar nu-l spălam, ce să speli, pac dădeam cu limba un pic pe ea, puneam în sare și pac mâncam pur și simplu. Avea alt gust, ori că îmi era mie foame – uite că-mi lasă gura apă – ori că erau bune ele. Dar nu mai este gustul. Am pierdut sămânța aia de roșie pe care o aveam noi.

Chef Sorin Bontea a deschis ușa bucătăriei, a ridicat capacul și le-a arătat românilor pentru prima oară ce înseamnă cu adevărat meseria de bucătar. Prin naturalețe, umor și talent, a trezit în milioane de oameni pofta de viață și de gust bun. Ne-a permis să tragem cu ochiul, să învățăm, să ne inspirăm și să ne schimbăm – să-i privim altfel pe cei care fac din mâncare o artă.

Sorin Bontea, chef: Dacă îl întrebați pe Scărlătescu nu este artă, e muncă și are dreptate este şi foarte multă muncă, dar eu știu că pictorii mari și toți cei care fac artă au și foarte multă muncă în spate, nu merge doar așa pe genul s-a născut talent și a murit speranță, îți trebuie muncă.

E valabil și pentru o țară. 

Sorin Bontea, chef: Când zici că faci ceva, fă-o, indiferent dacă faci o casă, faci un bloc sau bați un cui, cred că ar trebui bine făcut, adică să-l bați așa cum trebuie. Genul ăla cu lasă că merge și așa nu e, că nu merge și așa. Cred că omul ar trebui să nu se gândească doar la el neapărat, să se gândească la cel de lângă, de empatici zic că suntem, românii sunt empatici. Doar că românii trebuie puțin treziți, așa, ei se mișcă mai greu ca motorul diesel, pornesc mai greu. Nu e genul de naționalism, dar mi se pare normal să-ți iubești țara, să o respecți, să-ți respecți oamenii și ar trebui să ai grijă de ea, că aici e necazul cel mare, trebuie să ai și grijă de ea.