"România, vin!" Planurile nepalezilor sosiţi la noi în ţară, pe salarii de 5 ori mai mari

Milioane de români au părăsit România, milioane de asiatici visează să vină aici. Istoria se repetă în oglindă. Aducem peste 100 de mii de muncitori străini anual, curieri, constructori, agricultori, bone şi chiar IT-işti. Sunt noii noştri colegi şi vecini, pe care îi întâlnim la orice pas. Odată cu ei, ţara noastră se schimbă. Ca să înţelegem pe deplin fenomenul, o echipă Observator a mers pe urmele lor, până în Nepal. De la capătul lumii, România se vede ca un tărâm al făgăduinţei. Urmăriţi campania Străini în visul românesc.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

E aproape seară în Kathmandu și coada se întinde pe multe ore de acum înainte. Sunt sute de nepalezi care vin zilnic la probe de lucru, cu speranța unui bilet de avion spre România. Doar dus.

Muncitor: Am găsit acest serviciu şi sunt foarte fericit.

Muncitor: Vreau să construiesc o casă pentru viitorul copiilor mei. 

Melania Pop, manager dezvoltare International Work Finder: Visul românesc pentru nepalezi înseamnă salarii de 5 ori mai mari decât în țara lor, locuri de muncă într-o țară în care rata șomajului este de 60%.

Din sate și orașe mici, din zone în care stau umăr la umăr sărăcia oamenilor și bogăția naturii, vin cei fără de care, probabil, nu am mai funcționa. Noi avem nevoie de cel puţin 300 de mii de angajaţi. Ei au nevoie de joburi ca de aer.

Ares Mato, agent de recrutare local: Aproape 80% din oamenii din Nepal pleacă în străinătate să se angajeze

Ne curăță casele și ne cresc copiii. Ne aduc mâncarea și ne adună gunoiul. Ne îngrijesc animalele și ne culeg legumele. Și se luptă unii cu alții pentru o șansă să facă toate astea. Într-un singur birou al unei agenţii de recrutare din Nepal, am găsit aproape o mie de paşapoarte - şi tot atâtea speranţe îndreptate spre România.

Sandip: Ei au aplicat pentru România, unii au zborul pâine, alţii poimâine

România și Nepal. Două țări, două continente, aceeași poveste în oglindă. La câţiva ani de la exodul românilor spre Occident, istoria se repetă în Orient. De data aceasta, România e ţară adoptivă.

Radu Umbres, antropolog: E practic o reeditare a episodului cu noi actori în aceleași roluri.

Fetița Anitei: Vreau să se întoarcă înapoi

Ei sunt copiii muncitorilor nepalezi care, asemenea generațiilor de copii români cu părinți plecați, au rămas în grija bunicilor.

Anita, maseuză nepaleză: Copiii foarte dor de mine și eu dor de copii, e normal, toate zile spune la telefon vino mami acasă și nu pot să vin mai repede aici, nu e simplu.

Anita a lăsat Lumbini, locul de naștere al lui Budha, pentru Pipera. Și două fetițe, pe care le vede o dată la 2-3 ani. Un sacrificiu pentru bani, pentru școli private, pentru o viață la care nici nu ar fi visat în Nepal.

Așa cum am trăit și noi mirajul vestului, la fel simt și muncitorii din Asia care ajung aici. Schimbarea e cu atât mai şocantă. Vin dintr-o lume complet diferită şi pas cu pas, încearcă să-şi găsească un loc. Muncitori și directori din caste diferite au pus diferențele deoparte în România și ne-au format prima echipă națională de cricket.

Abdul Shakoor, CEO federația română de cricket: Când jucăm în teren cu tricolorul ăsta e cel mai mare onor pentru noi, că jucăm pentru țară.

Apoi ne-au luat oina și au dus-o până în școlile de India, Nepal, Bangladesh și Sri Lanka. România își schimbă fața și istoria, sub ochii noștri. 

Miercurea viitoare, la Observator, vedeţi poveştile nepalezilor care construiesc România.