S-au mutat de la oraş într-un cătun izolat, în vârf de munte, după ce au primit acceptul copilului. Cum arată acum viaţa familiei Toma

Visează la o viaţă la ţară, dar se tem pentru educaţia copiilor. Este dilema multor părinţi care nu au încredere în şcolile din mediul rural. Statisticile nu îi contrazic, dar dincolo de cifre am vrut să vedem cum arată o zi din viaţa unei familii care s-a mutat deja la ţară. Nu este uşor, mai ales când îţi creşti copilul într-un cătun izolat şi cea mai apropiată şcoală este la mulţi kilometri. Iarna, provocarea este şi mai mare. Urmăriţi seria Sătul de Oraş. 

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

E drumul obișnuit pe care familia Toma îl face înspre civilizaţie şi înapoi. Pe drum de pământ, săpat în piatră, printre căprioare, Cosmin și Alina îl conduc zilnic pe Tudor spre școală.

Bulz. O comună cât Bucureşti de întinsă. Aici, iernile sunt grele şi lungi. Autobuzul şcolar n-ar putea urca prin munţi de zăpadă. Aşa că orele încep mai târziu. Ca să aibă timp cei 200 de copiii să coboare și 20 de kilometri, din cătune spre şcoală.

Şcoala de excepţie din vârful muntelui

Şcoala - e principala opreliște și prima îndoială din sufletul oricărei familii care vrea să se mute la ţară. Pentru că educaţia la sat are încă mari lipsuri. Unul din zece copii din mediul rural nu frecventează nicio instituţie de învăţământ, accesul la tehnologie este un lux, iar anul trecut la sat au fost medii sub 5 de trei ori mai multe decât în urban. Şcoala de aici e o excepţie.

Lazăr Dan Florin, director școala Bulz: Noi suntem cea mai îndepărtată școală de municipiul Oradea. Încercăm să facem o școală ca și în oraș astfel încât părinții care se mută cu copiii aici să nu simtă diferența.

Spre deosebire de multe alte şcoli din mediul rural, aici clasele nu sunt comasate. Fiecare an învață separat și profesorii au dotat sălile de curs după standarde moderne. Semn că se poate.

Așa, Tudor n-a simțit mutarea la sat ca pe o piedică în educație. Dimpotrivă. Era februarie când am ajuns în Bulz. Prima iarnă pe care familia Toma a trăit-o aici, în vârf de munte.

Cosmin Toma: Bine ați venit la noi, aici sus la munte. Acasă la noi în Bulz, mai exact marginea cătunului Tomnatec.

Şi-au dat restart la viață

Astă-toamnă, după o viață întreagă în oraș, Cosmin și Alina au închis magazinul pe care-l aveau lângă Oradea și și-au dat restart la viață. L-au înscris pe Tudor direct în clasa zero la sat.

Cosmin Toma: Am hotărât, gata, orice ar fi ne mutăm.

Reporter: De ce? Care a fost lucrul care v-a determinat.

Cosmin Toma: Libertatea în primul rând. Aerul curat pe care nu-l mai găseşti în niciun oraş.

Adina Toma: L-am întrebat şi pe Tudor dacă îşi doreşte să stea aici la munte. Am avut acordul lui... şi iată-ne sus!

O decizie pe care au luat-o în primul rând pentru el – au vrut să-i ofere o copilărie departe de betoane, poluare și trafic.

Tudor Toma: Vai la oraș acolo... pfiu, mare gălăgie, nu-mi place deloc acolo, numai aicia sus.

Bogdan Iancu, antropolog: Copilul este principalul driver de schimbare şi mişcare. El e motivul pentru care se ia decizia de plecare, întoarcere, reîntoarcere...

Radu Umbreș, antropolog: Clar pe de o parte e o fugă de oraș și pe de altă parte e și o căutare a ceva. Caută o apropiere de natură, caută un ritm al vieții ceva mai lent, interațciuni sociale ceva mai puține, dar de calitate mai bună.

Alina Toma: Am vrut să crească în natură, să vadă, să prețuiască natura pentru că e cel mai frumos lucru - natura.

Ce le spun părinții lui Tudor altor părinți care pun în balanță liniștea de la sat, cu educația din oraș?

Cosmin Toma: Orice copil care dorește să învețe o să învețe și la sat. Într-adevăr că și părintele trebuie să se ocupe puțin. La țară nu se face școală – se face. Acum sunt posibilități, e altceva nu e ca acum 25-35 de ani. E vechea mentalitate. Orașul nu îți garantează o reușită.

Peste 200.000 de români au renunțat la oraș în ultimii ani

Peste 200.000 de români au renunțat la oraș în ultimii ani. Fenomenul e abia la început și e greu de spus dacă exodul spre sat, cu plusuri și minusuri, e definitiv.

Reporter: Aţi renunţat la ceva odată cu mutarea aici?

Cosmin Toma: Am renunţat la bani în primul rând.

Bogdan Iancu, antropolog: Am văzut oameni care erau bine mersi în corporații, câștigau bine, își permiteau școli bune pentru copii care au decis pur și simplu să plece. Pe unii dintre ei i-am găsit fericiți, pe alții i-am găsit întorși acasă.

Radu Umbreș, antropolog: Pentru mulți s-ar putea să apară o nouă dezamăgire, după ce că au fost dezamăgiți de oraș să își dea seama că nici mutatul la țară nu le va rezolva anumite probleme.

Deocamdată, Alina și Cosmin par convinși să nu renunțe la ce și-au dorit: să își crească fiul departe de zgomot și de risipă.