Bărbatul care a mers pe jos din Mariupol până în Zaporojie, alături de câinele său: "I-am spus: dacă te opreşti, murim amândoi"

Igor Pedin, un bărbat din Mariupol a reușit să fugă de luptele dintre ruși și ucraineni după ce a traversat pe jos o distanță care depășește 200 de kilometri, din orașul aflat în mijlocul conflictului până în Zaporojie. El a parcurs această distanță însoțit doar de câinele său, notează The Guardian. Bărbatul, în vârstă de 61 de ani, fost bucătar pe vas, și-a împărtășit povestea cu jurnaliștii occidentali atunci când a ajuns, în cele din urmă, în capitala Kiev. El le-a spus acestora că a încercat să fie invizibil și că acum este în siguranță deoarece a fost norocos.

• Prima reacție a lui Trump după războiul comercial care a lovit economia globală: "Cred că merge foarte bine. Țara va exploda"

El a decis să părăsească Mariupolul asediat de trupele rusești pe 20 aprilie, atunci când soldații ruși controlau cartierul în care locuia și mergeau din casă în casă, trăgând la întâmplare. Pericolul, dar și hrana și apa tot mai puține l-au determinat să își părăsească casa, luând cu el un bagaj care cântărea 50 de kilograme și pe cățelul său. Prima etapă a călătoriei sale a fost reprezentantă de încercare sa de a părăsi orașul, o distanță de cinci kilometri pe care a parcurs-o craterele și cadavrele rămase în urma luptelor.

În apropierea unui centru comercial, după două ore de mers, s-a întâlnit cu un grup de soldați care împărțeau apă și alimente locuitorilor din Mariupol. Spre norocul său, nu l-au remarcat. "Arătam ca un vagabond pentru ei. Eram murdar și acoperit de praf, deoarece casa mea a fost umplut cu de fum. Am ieșit din oraș pe autostradă. M-am uitat înapoi la oraș și mi-am spus, a fost decizia corectă. M-am întors și am mers mai departe", a spus Igor Pedin.

Pe drumul către orașul Nikolske, Igor s-a întâlnit cu un bărbat care își îngropase fiul care l-a invitat la un pahar în amintirea acestuia. "Mi-a spus că rușii i-au ucis fiul de 16 ani pe 3 martie la Mariupol. O bucată de șrapnel i-a lovit capul. După ce a dispărut, a petrecut săptămâni căutându-l în Mariupol. I-a găsit mormântul, iar soldații ruși au spus că ar trebui să-l dezgroape cu mâinile dacă ar vrea cadavrul. Mi-a spus: „Vreau să mor – mă voi sinucide", a povestit Igor.

Întâlnirea cu cecenii

După ce a părăsit casa celui care s-a oferit să îl găzduiască peste noapte, Igor a ajuns la un punct de control al soldaților ceceni. Aceștia l-au întrebat de unde venea, încotro se îndrepta și dacă a fost într-o tabără de filtrare. Ulterior, a fost dus într-o clădire în care a fost interogat.

După ce a fost amenințat cu bătaia și i-au fost scanate amprentele, Igor a primit un document din partea autorităților din autoproclamata Republică Donețk și dus, din nou, la punctul de control. "Cecenii au spus că vor pune următoarea mașină să mă ducă în următorul sat, Rozivka. Am stat acolo două ore. S-au plictisit și au vorbit cu mine, mi-au dat țigări. Nici unul dintre șoferi nu m-a lua, așa că le-am spus că voi merge pe jos", le-a spus Igor jurnaliștilor.

Cecenii nu l-au lăsat și au oprit o mașină care l-a dus în apropierea unui alt punct de control de care a putut să treacă rapid cu ajutorul noilor documente. Bărbatul, a mai trecut de alte două puncte de control înainte de a fi oprit de o familie care i-a oferit provizii cu care să își continue drumul. "Am văzut un bărbat masiv, de aproape 60 de ani. El m-a întrebat: „De unde ești? I-am spus Mariupol, și i-a spus soției să aducă mâncare. Mi-au dat o pungă de pâine, ceapă, porc prăjit și castraveți. Au insistat. Și am mers mai departe", povesteşte bărbatul. După ce a traversat ce a mai rămas dintr-un pod care a fost distrus în timpul luptelor, Igor s-a întâlnit cu cinci soldați ruși care i-au ascultat povestea. Unul dintre ei s-a oferit chiar să îl ia cu el la finalul războiului.

Finalul călătoriei

Epuizarea acumulată în toate zilele petrecute pe drum și-a spus cuvântul, iar în apropiere de Tarasivka, cățelul lui Igor nu s-a mai ridicat. "Câinele pur şi simplu nu putea continua. A trebuit să merg pe drum cu geanta mea, apoi să mă întorc după el şi să-l duc în sus. I-am spus: „Dacă nu mergi, vom muri amândoi, trebuie să mergi.” El a urcat pe următorul deal".

După ce a trecut de Tarasivka s-a întâlnit cu șoferul unui camion care s-a oferit să îl ducă la Zaporojie. După două ore s-au întâlnit cu soldații Republicii Populare Donețk care i-au lăsat să treacă. În cele din urmă au ajuns în oraș. "Şoferul m-a lăsat în centrul oraşului Zaporojie lângă un cort. Nu spusese nimic în călătorie, dar mi-a dat 1.000 de grivne. Mi-a urat noroc. A înţeles totul – ce era de spus?”.

"Doamna a întrebat: ‘De unde vii?’ I-am spus: ‘Am venit de la Mariupol’. Ea a ţipat: ‘Mariupol!’”, îşi aminteşte Pedin zâmbind. "Ea a strigat tuturor, omul acesta a venit de la Mariupol pe jos. Toată lumea s-a oprit. Presupun că a fost momentul meu de glorie", a concluzionat Igor Pedin.