O tânără mamă şi-a planificat nunta şi înmormântarea în acelaşi timp, după ce medicii din Scoţia au anunţat-o că nu mai are mult de trăit
O tânără de 29 de ani din Scoţia, mamă a unui băieţel de trei ani, a povestit despre întreaga sa luptă împotriva cancerului. A spus "DA" când cel care i-a fost întotdeauan alături i-a cerut mâna şi aşteaptă cu nerăbdare să poarte rochia de mireasă, dar în acelaşi timp îşi pregăteşte înmormântarea, în aşteptarea inevitabilului: moartea.
De Larisa Andreescu la 19.04.2021, 11:47- Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1
Natalie Sanders, în vârstă de 29 de ani, din Scoția, locuiește împreună cu logodnicul Idrees Mohammed, în vârstă de 24 de ani, și cu fiul lor Zeke, în vârstă de trei ani. Femeia a povestit despre lupta ei contra timp şi dorinţa de a se căsători cu cel care i-a fost alături în cele mai grele momente, după ce a primit diagnosticul teribil: cancer, în stadiu terminal.
“Când voi merge spre altar, în ziua nunții mele, în doar câteva săptămâni, îl voi ține de mână pe fiul meu, Zeke. Are doar trei ani, dar va fi cel mai important oaspete acolo când mă voi căsători cu tatăl său, dragostea vieții mele, într-un castel scoțian. Știu că va fi cea mai fericită dintre zile ale mele, dar va fi și nuanțată de tristețe, pentru că, în timp ce sunt ocupată cu organizarea nunții de vis, îmi planific și înmormântarea. Am fost diagnosticată cu cancer terminal. Totul mergea atât de bine pentru mine... până când am aflat că am cancer la sân, acum 18 luni. Eu şi Idrees eram cei mai buni prieteni timp de câţiva ani de zile, până în momentul în care prietenia noastră s-a transformat în ceva mult mai profund. Când am aflat că sunt însărcinată a fost o surpriză și, până când s-a născut Zeke, am știut că suntem făcuți unul pentru celălalt, că suntem suflete pereche. Noi trei eram o mică familie perfectă”
Fericirea însă a dispărut în ziua în care medicul a pronunat cuvintele de care s-ar teme oricine: cancer în stadiu terminal. Natalie simţise deja de ceva timp că ceva nu este în regulă, dar nu s-ar fi gândit vreodată că putea fi atât de rău.
„Când Zeke avea doi ani, am început să simt o durere ascuţită la unul dintre sânii mei ori de câte ori cel mic se lovea de mine. Fusesem anterior la medicul generalist şi ştiam că am nişte noduli, dar am fost liniştită de acesta când mi-a spus că dacă nodulul se mişca înseamnă că nu era cancer. Gândindu-mă că am un chist inflamat, m-am dus la doctor a avut aceeaşi părere, aşa că mi-a sugerat să fac un set de analize la sânge. Rezultatele au fost bune, dar câteva săptămâni mai târziu durerea a devenit chinuitoare. Am fost trimisă să fac o mamografie şi o biopsie şi, în cele din urmă, în octombrie 2019, m-am întors în cabinetul medicului cu Idrees unde am primit vestea de care ne temeam, de care se temea oricine: cancer de sân. Am început să râd, gândinu-mă: ‘Ştiam eu că nu doar îmi imaginam că e ceva în neregulă’. Mi s-a părut suprarealist, de parcă nu eram eu, ci altcineva când medicul mi-a spus că am cancer de sân triplu negativ, cel mai agresiv tip. Aveam gena BRCA, ceea ce făcea mult mai probabilă apariția cancerului de sân. Urma să fac o lumpectomie, intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, precum și opt ședințe de chimioterapie și de o mastectomie dublă cu intervenție chirurgicală reconstructivă pentru a mă asigura că tumoarea nu va mai reveni”
Te căsătoreşti cu mine?
În ciuda veştilor proaste, Natalie şi cei dragi au încercat să rămână încrezători, să spere că lucrurile vor fi mai bune şi că tratamentele vor da roade. Nu a vrut în nicio clipă să îşi accepte condiţia şi să îşi aştepte inevitabila moarte. A încercat să se bucure de prezent şi să îşi facă planuri de viitor cu speranţa că boala va dispărea la un momentdat.
„A fost terifiant, dar am încercat să rămân liniștită, aveam toate motivele să cred că tratamentul avea să fie un succes. S-ar putea să fi fost un an prost, dar prognosticul a fost bun și, speram, totul va reveni la normal. Într-o zi deosebit de proastă din ianuarie 2020, când stăteam întinsă în pat, simțindu-mă epuizată după o ședință de chimio, Idrees m-a strigat să cobor din cameră. El și Zeke stăteau amândoi acolo, îmbrăcați elegant, la costum. În fața lor se afla un puzzle cu o poză cu noi și cuvintele ‘Vrei să te căsătorești cu mine?’ M-am grăbit să mă întorc la etaj să-mi iau peruca, gândindu-mă: ‘Nu voi fi cheală în ziua în care voi fi cerută în căsătorie’. A fost atât de special. Deoarece prognosticul părea plin de speranță, am decis să economisim nişte bani și să așteptăm câțiva ani până să ne căsătorim. Mi-am imaginat o nuntă în Elveția în sezonul rece, înconjurată de toți prietenii și familia noastră. Apoi, în mijlocul tratamentului meu chemo, Covid a lovit. Brusc, a trebuit să rămân în casă pentru a mă proteja de virus şi nu îmi mai puteam vedea prietenii sau familia, cei care m-au susţinut atât de mult. Cel mai rău lucru a fost când am aflat că toate tratamentele mele de chimioterapie şi dublamasectomie fuseseră anulate. M-a îngrozit să mă gândesc ce avea să însemne acest lucru pentru recuperarea mea, dar în mai anul trecut mi s-a spus că lumpectomia și cele șase ședințe de chimio fuseseră suficiente. Cancerul nu se răspândise și analizele erau bune. Eram încântată și atât de recunoscătoare ştiind că lupta mea s-a terminat. Totuși, mai era o durere năucitoare pe care o simţeam la sân, dar medicii au crezut că este o acumulare de lichid care va dispărea în timp. Durerea însă s-a înrăutăţit şi, până în septembrie anul trecut, îmi simţeam sânul atât de umflat și mă durea atât de tare încât nu mai puteam să dorm.”
Chiar și personalul medical plângea
Au urmat mai multe analize și o scanare CT. Când medicul specializat în oncologie i-a sugerat să îl aducă pe Idrees a doua zi la programare, ştia ce urmează, potrivit Mirror.
„’Știu că cancerul s-a întors, dar vă rog să-mi spuneți că nu este etapa a patra”, i-am spus medicului meu, dar chipul ei îmi spunea tot ce aveam nevoie să ştiu. Lumea mea s-a prăbușit. Eram cu toții în lacrimi, eu plângeam în brațe cu Idrees, chiar și personalul medical plângea. A fost oribil. Mi s-a spus că mai aveam de trăit între șase și 12 luni. Singurul lucru la care m-am putut gândi a fost că fiul meu nu va mai avea o mămică care să aibă grijă de el”
Să le dea vestea familiei şi prietenilor a fost extrem de greu, a spus Natalie. Erau din nou în carantină naţională şi putea doar să vorbească la telefon, ceea ce era extrem de dificil pentru că nu existau îmbrăţişări reconfortante, ci doar voci sfârşite de tristeţe.
„Eram hotărâtă să rămân puternică pentru Zeke. Am fost de acord să nu vorbim despre cancer în fața lui și ne-am concentrat pe a ne face amintiri de familie, plimbări prin parc și excursii la Grădina Zoologică. Dar când eu și Idrees eram singuri, lacrimile curgeau. Mă trezeam noaptea într-o stare de panică cu gândul că îi voi părăsi pe el şi pe Zeke. Idrees mă lua în braţe şi îmi spunea: ‘Sunt aici, nu te las să pleci’. Imediat după diagnostic, Idrees mi-a spus că vrea să ne căsătorim repede. Cine știa cât timp îmi mai rămăsese?
Prietenii s-au adunat pentru a ne oferi sprijin, iar o organizație caritabilă numită Wedding Wish Makers a auzit povestea noastră și a intervenit în ajutor. De atunci, firmele ne-au contactat oferindu-ne diferite servicii de la fotografie, flori, muzică, păr și machiaj. A fost incredibil și sunt atât de recunoscătoare.
Minunata mea verișoară Charlene mi-a cumpărat rochia de mireasă și un prieten al verişoarei noastre ne-a oferit gratuitate pentru a organiza ceremonia la castelul Crossbasket, în data de 8 mai. Este un loc atât de uimitor. Am ales piesa Halo cântată de Ane Brun ca melodia noastră specială pentru dansul mirilor. Este atât de trist să cred că cei dragi care vor dansa la nunta mea vor purta negru la scurt timp. Pe fondul emoției nunții, a trebuit să fiu practică și să planific şi înmormântarea mea.
Idrees m-a întrebat care sunt dorințele mele și până acum i-am spus că vreau o slujbă catolică și să fie îngropat cu mine, în cele din urmă. Aș vrea să-mi poarte și sicriul, dacă se simte capabil. Am cerut să fie redată piesa „You Are My Sunshine”, pe care i-am cântat-o lui Zeke de când s-a născut. Eu și Idrees am vorbit despre asta și ne-am dori amândoi ca fiul nostru să fie acolo, dar îl voi lăsa pe Idrees să facă această decizie când va veni momentul. Nu mi-e frică de moarte, dar gândul de a-mi lăsa fiul fără mamă îmi frânge inima. Vreau să știe că lupt pentru el. În acest moment sunt pe un medicament Pfizer nou licențiat numit Talzenna, care sper că îmi va oferi ceva timp suplimentar cu familia mea. Nu vom ști o vreme dacă funcționează.Iau şi niște ulei de canabis pur, care este scump, dar chiar ajută la durere și sper să fie bun în lupta împotriva cancerului"
În ciuda inevitabilului crud destin, Natalie face tot posibilul să profite de fiecare clipă alături de fiul său, de soţul care i-a fost cel mai bun prieten şi de cei dragi, care i-au stat aproape întotdeauna şi au încercat să îi aducă un zâmbet pe chip. Se bucură pentru ceea ce a obţinut în viaţă până la 29 de ani şi speră să poată purta rochia de mireasă în ziua cea mare, în data de 8 mai.
"Nu mi-aș fi putut imagina niciodată că voi planifică nunta și înmormântarea în același timp. Dar știu că sunt norocoasă că am avut o viață bună, că am găsit dragoste și o familie care mă iubeşte".