Războiul din Ucraina va schimba viitorul lumii întregi. De ce Vladimir Putin l-a pierdut deja. Explicația istoricului Yuval Noah Harari

Yuval Noah Harari, istoric israelian și autor al cărții ”Sapiens: Scurtă istorie a omenirii” explică într-un editorial pentru The Guardian de ce Vladimir Putin a pierdut războiul din Ucraina și de ce acestă invazie rusă va modela viitorul întregii lumi.

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

La mai puțin de o săptămână de război, pare din ce în ce mai probabil că Vladimir Putin să îndreaptă spre o înfrângere istorică. El poate câștiga toate bătăliile, dar va pierde totuși războiul. Visul lui Putin de a reconstrui imperiul rus s-a bazat întotdeauna pe minciuna că Ucraina nu este o națiune reală, că ucrainenii nu sunt un popor adevărat și că locuitorii din Kiev, Harkov și Liov tânjesc după stăpânirea Moscovei. Aceasta este o minciună totală - Ucraina este o națiune cu mai mult de o mie de ani de istorie, iar Kievul era deja o metropolă importantă când Moscova nu era nici măcar un sat. Dar despotul rus și-a repetat minciuna de atâtea ori încât se pare că el însuși o crede.

Atunci când a plănuit invadarea Ucrainei, Putin s-a putut baza pe multe fapte cunoscute. Știa că din punct de vedere militar Rusia depășește Ucraina. Știa că NATO nu va trimite trupe să ajute Ucraina. Știa că dependența europeană de petrol și gaze rusești va face ca țări precum Germania să ezite să impună sancțiuni dure. Pe baza acestor fapte cunoscute, planul său era să lovească Ucraina puternic și rapid, să-i decapiteze guvernul, să stabilească un regim marionetă la Kiev și să înlăture sancțiunile occidentale.

Dar era și o mare necunoscută în acest plan. Așa cum au învățat americanii în Irak și sovieticii în Afganistan, este mult mai ușor să cucerești o țară decât să o ții sub control. Putin știa că are puterea de a cuceri Ucraina. Dar ar fi acceptat poporul ucrainean pur și simplu regimul marionetă al Moscovei? Putin a pariat că o vor face. La urma urmei, așa cum a explicat în mod repetat oricui dorește să asculte, Ucraina nu este o națiune adevărată, iar ucrainenii nu sunt un popor adevărat. În 2014, oamenii din Crimeea de abia au opus rezistență invadatorilor ruși. De ce ar trebui 2022 să fie diferit?

Cu fiecare zi care trece, devine din ce în ce mai clar că pariul lui Putin dă greș. Poporul ucrainean rezistă din toată inima, câștigă admirația lumii întregi și câștigă războiul. Urmează multe zile negre. Rușii pot cuceri în continuare întreaga Ucraină. Dar pentru a câștiga războiul, rușii ar trebui să păstreze Ucraina și pot face asta numai dacă ucrainenii îi lasă. Acest lucru pare din ce în ce mai puțin probabil să se întâmple.

Fiecare tanc rusesc distrus și fiecare soldat rus ucis mărește curajul ucrainenilor de a rezista. Și fiecare ucrainean ucis adâncește ura ucrainenilor față de invadatori. Ura este cea mai urâtă dintre emoții. Dar pentru națiunile asuprite, ura este o comoară ascunsă. Îngropată adânc în inimă, poate susține rezistența timp de generații. Pentru a restabili imperiul rus, Putin avea nevoie de o victorie relativ lipsită de sânge care ar fi dus la o ocupație relativ lipsită de ură. Vărsând din ce în ce mai mult sânge ucrainean, Putin se asigură că visul său nu va fi niciodată realizat. Pe certificatul de deces al imperiului rus nu va fi scris numele lui Mihail Gorbaciov: va fi cel al lui Putin. Gorbaciov i-a lăsat pe ruși și ucraineni ca niște frați; Putin i-a transformat în dușmani și s-a asigurat că națiunea ucraineană se va defini de acum înainte în opoziție cu Rusia.

Națiunile sunt în cele din urmă construite pe povești. Fiecare zi care trece adaugă mai multe povești pe care ucrainenii le vor spune nu numai în zilele întunecate care urmează, ci și în deceniile și generațiile viitoare. Președintele care a refuzat să fugă din capitală, spunând americanilor că are nevoie de muniție, nu de un taxi; soldații din Insula Șerpilor care au spus unei nave de război rusești ”să se ducă la dracu’”; civilii care au încercat să oprească tancurile rusești stând în calea lor. Din aceste lucruri sunt construite națiunile. Pe termen lung, aceste povești contează mai mult decât tancurile.

Despotul rus ar trebui să știe asta la fel de bine ca oricine. În copilărie, a crescut cu o dietă de povești despre atrocitățile germane și curajul rusesc în asediul Leningradului. Acum produce povești asemănătoare, dar joacă rolul lui Hitler.

Poveștile de vitejie ucraineană dau hotărâre nu numai ucrainenilor, ci întregii lumi. Ei dau curaj guvernelor națiunilor europene, administrației americane și chiar cetățenilor asupriți ai Rusiei. Dacă ucrainenii îndrăznesc să oprească un tanc cu mâinile goale, guvernul german poate îndrăzni să le furnizeze niște rachete antitanc, guvernul american poate îndrăzni să scoată Rusia din Swift, iar cetățenii ruși pot îndrăzni să-și arate opoziția față de acest război fără sens.

Cu toții putem să îndrăznim să facem ceva, fie că este vorba de a face o donație, de a primi refugiați sau de a ajuta online. Războiul din Ucraina va modela viitorul lumii întregi. Dacă tirania și agresivitatea sunt lăsate să învingă, vom suferi cu toții consecințele. Nu are rost să rămânem doar observatori. Este timpul să te ridici și să se conteze pe tine. 

Din păcate, acest război este probabil să fie de lungă durată. Luând diferite forme, poate continua ani de zile. Dar cea mai importantă problemă a fost deja decisă. Ultimele zile au demonstrat lumii întregi că Ucraina este o națiune foarte reală, că ucrainenii sunt un popor foarte real și că nu vor să trăiască cu siguranță sub un nou imperiu rus. Principala întrebare rămasă deschisă este cât timp va dura ca acest mesaj să pătrundă prin zidurile groase ale Kremlinului.