Carpete cu "Răpirea din Serai", scoase la vânzare pe internet. Se vând pentru sume impresionante

Simbolul sufrageriilor comuniste, definiţia kitschului, revelaţia hipsterilor. Asta a fost, pe rând, Răpirea din Serai, faimoasa carpetă care a revenit puternic la modă. Pe internet se vinde la licitaţii, cu mii sau chiar zeci de mii de lei. A fost inclusă în expoziţii, pusă la loc de cinste la terase şi a iscat nenumărate controverse.

• "A încercat canibalic să mă muşte în zona capului". Dan Vîlceanu, prima reacţie după ce l-a bătut pe Florin Roman în Parlament

Răpirea din Serai povestea unei fete răpite din dragoste din palatul lui Selim Paşa, din Turcia de azi. O imagine care avea să pătrundă, fix 200 de ani mai târziu, în casele românilor, imortalizată pe o carpetă.

Răpirea din Serai, emblema epocii comuniste

Bogdan Naumovici: Încerc să-mi dau seama cum a ajuns să existe carpeta asta.Toată povestea e dintr-o operă comică de Mozart şi cred că asta este posterul, e ca posterul de la un concert, pe textil cumva.

Adrian Rebenciuc, manager terasă: Mai mult de 40% din populaţia Româniie cred că avea răpirea pe perete. Asta reprezintă o copilărie. A noastră. Toţi oamenii care au prins perioada comunistă ştiu despre această carpetă.

Cristina Tesar, antropolog: Mi se pare că e o emblemă a unei epoci până la urmă. Cred că a venit să înlocuiască covorul ţesut în război, că tot avem aici un război, de bunicile noastre.

Bogdan Naumovici: Asta era o realizare, ei se mândreau, o puneau în sufragerie pe perete, nu o ascundeau nicăieri! Erau mândri că au luat carpeta asta.

Cum a ajuns Iulia Bambuc să aibă Răpirea din Serai pe perete în prezent

Iulita Bambuc îşi aminteşte şi acum cu emoţie cum a ajuns celebra carpetă în casa ei. Prima oară a văzut-o în garsoniera unor prieteni.

Iulita Bambuc: Era o garsonieră mai mică decât asta şi, când intrăm înăuntru, stupoare! Soţul meu se uită direct la perete, la o carpetă din asta, atârnată în 4 cuie. Şi zice: vezi? Dacă plecam şi eu in Irak, acum aveam şi noi o carpetă din asta pe perete.

Visul i s-a împlinit rapid. Comandată direct din Irak, mult râvnita carpetă şi-a făcut intrarea, cum altfel, dacă nu în ritmuri orientale.

Iulita Bambuc: Îi cumpărasem un magnetofon. Şi umblam de nebună prin piaţă să găsesc o bandă cu Odeon. Odeon cânta pe vremea aceea Răpirea din Serai. 

Iulita Bambuc: Şi când a venit soţul meu de acasă a dat cu ochii direct de Răpirea din Serai. Aşa a rămas. Nu pot să explic imaginea lui cum a rămas, aşa perplex. Uite, nu m-a răpit nimeni pe mine, dar am răpit eu o răpire.

Cu cât se vinde o carpetă

Recent, a revenit la modă în alte cercuri. Pe internet, Răpirea din Serai se vinde şi cu 5.000 de lei. Se fac inclusiv licitaţii pentru o astfel de carpetă. Am găsit-o în cele mai neaşteptate locuri.

Ana Maria Gheorghe, reporter Observator: Simbol al României comuniste, Răpirea din Serai a supravieţuit şi în capitalism, iar astăzi tronează la loc de cinste. In piata Obor, la taraba cu mici.

Adrian Rebenciuc, manager terasă: Terasa Obor are vreo 12 ani şi carpeta cred că o am de opt ani jumate şi cred că e cam a şasea. Au încercat să mi-o fure de vreo două ori. Au început să o iubească hipsterii mult de tot.

Cristina Tesar, antropolog: Aşa cum căutăm in lada de zestre lucrurile bunicii, aşa facem si acum cu rapirea din serai, o revitalizăm.

Carpeta a ajuns într-o expoziţie de la Muzeul Ţăranului Român

Considerată de mulţi un simbol al kitschului absolut, carpeta a ajuns anul trecut piesă centrală într-o expoziţie de la Muzeul Ţăranului Român.

Cristina Tesar, antropolog: Cine e în măsură să spună ce e kitsch si ce nu. Eu sunt antropolog şi încerc de cele mai multe ori să mă uit la lucruri prin prisma oamenilor care le consumă. Oamenii care au consumat carpeta asta nu au considerat-o niciodată kitsch. Şi vorbesc de o mare parte a populaţiei.

S-au scris opere şi s-au făcut filme despre Răpirea din Serai. Despre ea au cântat şi marile orchestre ale lumii, şi marii lăutari ai României. Povestea sa merge mai departe, la fel de surprinzătoare ca întotdeauna.

Femeie: Astea sunt pe timpurile comunismului, când se duceau la muncă prin Libia, prin Irak, pe unde erau plecaţi oamenii.