Oraşul unde este "ilegal să mori", iar pisicile de companie sunt interzise

Deşi pare ireal, într-un orăşel există o serie de legi bizare, în care moartea şi naşterea sunt interzise, iar de creşterea pisicilor ca animale de companie nici nu poate fi vorba.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Mica urbe cu temperaturi la nivelul îngheţului şi înconjurată de gheţari are mai mulţi urşi polari decât oameni şi multe reguli ciudate. Te poți deplasa liber acolo fără viză - dar, dacă o faci, va trebui să te ferești de pisici, să porți o armă și să eviți să naști sau să mori.

Oraşul unde este interzis să mori

Acesta este Longyearbyen, orașul glaciar de pe insula Svalbard, unde au prosperat urșii polari, renii și păsările. Unul dintre locuitorii orașului, Cecilia Blomdahl, a mărturisit că fauna sălbatică este „pe cât de copleșitor de frumoasă, pe atât de terifiantă”. „Dar nu numai natura face acest loc incredibil, ci și oamenii. Deoarece practic nimeni nu s-a născut aici, în Svalbard, înseamnă că toți cei care locuiesc aici au ales să o facă. Asta înseamnă că ai un sat plin de oameni destul de asemănători cu o pasiune pentru locul în care trăiesc”, scrie The Sun. 

Drept pentru care locuitorii insulei au adoptat câteva legi interesante pentru a-și proteja fauna sălbatică, inclusiv o varietate de păsări, de la puffini până la sterni arctici, dar și pe ei înșiși.

Pisicile au fost interzise încă din anii 1990, când autoritățile norvegiene considerau că felinele sunt prea susceptibile la rabie și infecții cu tenia. Se credea că prezintă un risc prea mare pentru oameni. Și într-un alt efort de a proteja populația umană, moartea și înmormântarea sunt interzise.

Bolnavii în faza terminală sunt transportați de pe insulă pentru a-și trăi restul zilelor în altă parte, după ce s-a descoperit că victimele îngropate în timpul unei pandemii de gripă din 1918 încă nu s-au descompus.

Guvernul norvegian a interzis, astfel, moartea dar şi înmormântările încă din 1950. Oricine moare brusc este dus rapid pentru a fi înmormântat. O altă lege prevede că insularii trebuie să poarte întotdeauna o armă.

Legislația a fost adoptată pentru a se asigura că oricine călătorește în afara principalelor așezări se va putea proteja de eventualele atacuri ale urșilor polari. Există aproximativ 3.000 de urși polari pe insulă, în comparație cu o populație umană de 2.500, deși au existat doar cinci atacuri ale urșilor polari asupra oamenilor în ultimele decenii.

Pe de altă parte, este interzisă folosirea unei arme în așezări și multe dintre locurile publice ale insulei au semne clar marcate pe care scrie: „Nu sunt permise arme de foc”.

Pe 9 februarie, guvernul norvegian a anunțat că își va înăspri reglementările deja stricte pe insulă. Ministrul Climei și Mediului, Andreas Bjelland Eriksen, a declarat: „Acum înăsprim reglementările de mediu în Svalbard pentru a consolida protecția florei și faunei”. Noile legi interzic folosirea dronelor fără pilot și a motocicletelor de zăpadă pe gheața mării și stipulează ca traficul de motoare pe mare trebuie să fie la cel puțin 150 m distanță de morse.

Aproximativ 60% din insulă este acoperită de ghețari, iar vizitatorii din zonă au fost avertizați împotriva spargerii gheții. Un alt localnic, Blomdahl, a spus: „A trăi pe Svalbard nu este cea mai ușoară sarcină, dar este foarte plină de satisfacții”.

Longyearbyern a fost stabilit pentru prima dată în 1906 și este unul dintre puținele locuri rămase în lume în care se poate muta fără viză. Svalbard este deținut de Norvegia din 1920, dar rezidenții UE nu au nevoie de viză - ceea ce este o veste excelentă pentru britanici.