Corneliu Bjola, despre victoria lui Erdogan la prezidenţiale: O parte din turci au apreciat "nostalgia otomanistă"

Recep Erdogan a câştigat un nou mandat de preşedinte al Turciei. Victoria nu a fost atât de categorică pe cât se aşteptau specialiştii. Totuşi, Erdogan rămâne în fruntea statului turc, astfel că sunt aşteptate mai multe modificări. Despre întreaga situaţie din Turcia am stat de vorbă, în exclusivitate pentru Observator, cu Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford.

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

Recep Erdogan a reuşit să câştige un al treilea mandat la preşedinţia Turciei! Sultanul modern nu a mai avut, însă, aceeaşi strălucire ca în trecut. A învins abia în al doilea tur al alegerilor şi cu doar 52,16 la sută, în condiţiile în care prezenţa la vot a fost de 83 la sută. 

Votul este obligatoriu prin lege în Turcia, iar absenteismul e sancţionat, de unde şi procentul uriaş. Realegerea lui Recep Erdogan s-a simţit imediat asupra monedei naţionale. Lira turcească s-a depreciat până aproape de minimul său istoric, semn că investitorii preferă să mai aştepte, decât să pice din nou în plasa politicilor fiscale impuse de preşedinte şi care au dus, de altfel, la o inflaţie uriaşă.

Noi am stat de vorba, despre situaţia din Turcia, cu Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford. Acesta a făcut, în exclusivitate pentru Observator, câteva declaraţii extrem de interesante.

Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de Corneliu Bjola:

- Liderul opoziţiei din Turcia are puţină dreptate când spune că Erdogan s-a folosit de toate pârghiile puterii pentru a-i bloca. Deci a fost foarte greu pentru cei din opoziţie să se afirme în canalele media, în timp ce toate discursurile lui Erdogan erau purtate fără niciun fel de problemă. 

- Dacă ne gândim puţin, partidul de opoziţie a avut cam toate elementele la dispoziţie. Ne gândim aici că, totuşi, economia este, în continuare, în cădere liberă, lira s-a depreciat cu 80% faţă de dolarul american, în ultimii cinci ani. Inflaţia, se vorbeşte de 44%, în coborâre de la 80%, deşi unii contestă aceste cifre, vorbesc că inflaţia ar fi, de fapt, mult mai ridicată. Deci sunt probleme serioase.

- Erdogan nu a avut un mesaj. În 2014, venea după 12 ani în care a fost prim-ministru, perioadă în care economia Turciei crescuse, deci avea ceva care îl recomanda. În 2019, Erdogan s-a prezentat ca un pilon de stabilitate, datorită acelei încercări de lovitură de stat pe care el a folosit-o ca să-şi întărească regimul autoritar. Anul acesta, Erdogan nu prea a avut mesaj. Singurul lucru pe care a reuşit să-l facă este să devieze discuţia spre războaie culturale, cum ar fi cel cu comunitatea LGBTQ. A existat şi această nostalgie a trecutului, pe care o vedem la mişcările populiste. Să faci Turcia din nou mare, ca să folosim sloganul lui Trump. Această nostalgie otomanistă pe care turcii, o parte din ei, au apreciat-o. 

- Dacă ne uităm la harta votului, o să observaţi că cei care au votat pentru Erdogan nu sunt în marile oraşe, nu sunt în zonele foarte urbanizate, ci undeva spre centrul Anatoliei.

- Această politică de identitate i-a convins pe mulţi să uite de costurile economice şi de proasta gestionare a economiei. 

- Avem de subliniat, cumva ca o similitudine şi cu România, rolul diasporei. Diaspora a votat cu Erdogan, măcar o parte din ea, pentru că mulţi care sunt plecaţi la munci, munci necalificate, se simt marginalizaţi în societăţile europene şi mesajul lui Erdogan reuşea să creeze această politică de identificare.

- Problemele pentru Erdogan rămân. Pe timpul verii probabil că turismul o să ajute economia, dar din toamnă treburile o să se reîntoarcă cu tărie. Deci Erdogan are probleme serioase. Economia rămâne numărul 1 şi nu are o politică solidă să o adreseze.

- Se spune că oamenii votează cu interesul economic. Este inexact. La ce mă refer? Votează cu percepţia de interes. Această percepţie este modelată. În cazul lui Erdogan, a avut toate canalele mediatice la dispoziţie. În alte state, din Europa de Vest, acest lucru a început să fie reabsorbit. Faptul că canalele ruseşti au fost interzise în Europa este un factor bun, deşi văd că situaţia din România nu e încă foarte bine reglementată. 

- Europenii s-au trezit şi au văzut că acest populism este şi o lecţie importantă. Pe unde au ajuns populiştii la putere, gândiţi-vă la primarul Romei, de exemplu, întotdeauna s-a lăsat cu dezastru economic. Asta pentru că vorbim despre oameni nepricepuţi, necompetenţi. Ei vorbesc mult sau, dacă ne amintim de Trump, alt mare populist, dar total incompetent. Trump, de exemplu, nu poate să furnizeze servicii de calitate, cum a fost cu pandemia respectivă, şi atunci deviază discuţia spre subiecte care sunt provocatoare, iar o parte din populaţie absoarbe subiectele respective şi le mănâncă pe pâine. 

- Din punctul de vedere al politicii externe, Erdogan a jucat, până în momentul de faţă, exact pe ideea pe care a încercat să o promoveze şi înainte de alegeri, ca un fel de punte între est şi vest, să spunem. În cazul NATO a fost un aliat, jumate de aliat am putea spune. A blocat navele ruseşti în Marea Neagră dar, pe de altă parte, a blocat şi accederea Finlandei şi Suediei. Aşteptările în momentul de faţă, cu alegerile încheiate, ar fi că Suedia ar trebui să fie deblocată. Acum două săptămâni, Erdogan spunea, în timpul campaniei, că încă nu e momentul. Deci era, oarecum, o îndulcire a discursului, o diluare a discursului, dar spunea că încă nu este momentul. 

- Rămâne, de asemenea, problema cu Ucraina care nu cred că o să se schimbe. Din punctul acesta de vedere, cred că în momentul de faţă tentativele Rusiei de a încerca să anuleze acest acord de grâne devin mai reduse, pentru că această relaţie cu Erdogan, pe care Rusia o apreciază, în ciuda faptului că Erdogan a sprijinit şi Ucraina, se va continua. 

- Problema pentru Erdogan se leagă de Orientul Mijlociu. Are o economie slăbită, cu criză, un număr mare de refugiaţi sirieni, pentru care a primit un ajutor de circa 6 miliarde de euro din partea Uniunii Europene dar, în acelaşi timp, încearcă să se calmeze. Orientul Mijlociu, în momentul de faţă, trece printr-o perioadă foarte interesantă, în care multe conflicte încep să fie încheiate. Am văzut şi rolul Chinei, care încearcă să intervină. Pentru Orientul Mijlociu, relaţiile Turciei de îmbunătăţire cu Arabia Saudită, culmea, cu care avea nişte relaţii destul de tensionate, sau chiar cu alte ţări din zonă, ar trebui să fie pozitive.

- Pentru Europa rămâne relaţia cu Libia, pentru că acolo este una din aventurile militare ale Turciei care s-a amestecat în Libia şi continuă să întreţină acest conflict care are implicaţii directe prin numărul de refugiaţi şi instabilitatea pe care o crează. 

- Factorul cheie îl reprezintă, pe viitor, şi sănătatea lui Erdogan. A dat semnale că nu mai este în forma pe care o ştiam, dar asta nu înseamnă că nu poate să conducă în continuare timp de 5 sau 10 ani. Pare slăbit şi există nevoia de a găsi un succesor. Sperăm să nu fie un succesor sultanist, iar aici mă refer la cei din familie, pe stilul regimului autoritar.