Video Ce ar însemna pentru România dacă Putin cucereşte Odesa şi vine la 200 de km de ţara noastră

O serie de interviuri realizate de NYT cu oficiali de securitate de la Moscova arată că obiectivele Rusiei nu s-au schimbat însă şi îşi doreşte în continuare să cucerească mult mai mult teritoriu în Ucraina, în timp ce aparatul de consilieri al lui Zelenski se teme că Trump îi va oferi lui Putin permisiunea să controleze Odesa, adică la vreo 200 kilometri de România.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Laurenţiu Pleşca, coordonator de programe la German Marshall Fund şi cercetător la Centrul Român de Studii Ruse.

- Avem, aşadar, o nouă rundă de discuţii. Armistiţiul propus de această dată ar fi unul pe mare. Ucraina să reia exporturile de cereale prin propriile porturi, neatacate de Rusia, deci Rusia să cruţe, practic, porturile, iar Rusia ar fi primi, la schimb, ridicarea sancţiunilor occidentale şi posibilitatea, pentru început, de a exporta fertilizatori, îngrăşăminte. Cine ar avea de câştigat în urma unui astfel de armistiţiu pe Marea Neagră?

Vezi și

- Vedem, în primul rând, că s-a pornit de la un armistiţiu pentru 30 de zile, o încetare a focului pe 30 de zile, încetare a focului acceptată de Ucraina, iar Federaţia Rusă a zis "nu". S-a ajuns mai apoi la un armistiţiu parţial referitor la infrastructura energetică, iar acum vedem un armistiţiu referitor la securitatea în Marea Neagră. Dacă este să vorbim direct despre securitatea în Marea Neagră, vedem că este un subiect sensibil pentru Federaţia Rusă, dar şi pentru Ucraina, însă, cine are de câştigat? Păi în primul rând aş zice că Federaţia Rusă pentru că, dacă este să vorbim obiectiv, vedem că bătăliile maritime au fost relativ limitate în acest război.

Încă din 2023 n-am mai auzit foarte multă acţiune referitoare la Marea Neagră. De asemenea, am văzut că Ucraina a reuşit să împingă flota rusă din Crimeea spre Novorossiisk, practic a schimbat echilibrul strategic în zonă fără a avea o flotă 100% ucraineană. Aş vrea să spun şi că, cu toate că Federaţia Rusă insistă că este deschisă la negocieri, vedem că, de fapt, nu există un "da" din partea lui Vladimir Putin şi vedem că, de fapt, în contextul actual, în care forţele ruseşti avansează lent, dar totuşi avansează.

Moscova nu este interesată de o pace autentică, pentru că Kremlinul consideră că poate cuceri mai multe teritorii ucrainene. Prin urmare, orice negociere va fi purtată doar pentru a obţine noi concesii mai ales din partea Kievului. De aceea cred că aceste discuţii reprezintă, în primul rând, ceva benefic pentru Federaţia Rusă şi, ca de fiecare dată, Putin, desigur, oficial, va accepta formal un dialog, dar va introduce noi condiţii şi ultimatumuri, fără intenţii reale de a opri conflictul. Practic, această tactică a unui "da, dar" îi va permite să-şi menţină aparenţa aceasta a unui lider dispus la negocieri, în timp ce forţele sale practic continuă ofensiva.

- Deci el trage de timp, dar până când?

- Am observat că se vorbeşte de o perioadă apropiată de sărbătorile de Paşte, putem specula acest lucru, dar vedem că Donald Trump are nevoie de un câştig foarte rapid şi, de asemenea, vedem că cei de la Casa Albă afirmă, în principal, că scopul negocierilor este un armistiţiu maritim în Marea Neagră, dar se referă şi la alte lucruri, pentru că discuţia dintre Donald Trump şi preşedintele ucrainean Zelenski s-a referit şi la infrastructura energetică, gen centrala de la Zaporojie, dar şi la alte lucruri care ar intra în acest pachet de negocieri. Practic, Vladimir Putin va tărăgăna cât mai mult această situaţie, pentru că are un avantaj şi vrea ca, prin aceste negocieri, să reabiliteze imaginea Federaţiei Ruse pentru că, după trei ani de sancţiuni dure, dar şi de izolare diplomatică, vedem că Kremlinul primeşte acum o ocazie practic nesperată de a fi adus la masa negocierilor, dar fără să-şi asume vreo responsabilitate reală pentru crimele de război.

- Aţi auzit mai devreme, şi sunt convins că aţi şi citit dezvăluirea NYT, că Vladimir Putin îşi doreşte, în continuare, Odesa şi că e îngrijorare mare, în special în administraţia Zelenski, dar evident că şi în cancelariile europene, că Trump ar putea să cedeze controlul Odesei, pe care nici măcar nu o stăpânesc, neapărat, militar ruşii în aceste momente, lui Vladimir Putin. Ce ar însemna asta pentru Republica Moldova? Pentru că dumneavoastră sunteţi de acolo şi cunoaşteţi foarte bine zona. Dar ce ar însemna asta şi pentru România?

- Planul acesta de a luat oblasturile ucrainene care sunt la Marea Neagră este un plan bine ştiut de toată lumea şi este urmărit întocmai de preşedintele Federaţiei Ruse. Dacă ar fi după voia Rusiei, ar ajunge în Odesa şi chiar ar trece mai departe de Odesa, în Republica Moldova, ar face o joncţiune cu Republica Transnistreană. Însă este doar un plan al Federaţei Ruse, plan care, în momentul de faţă, nu se prea prevede pe front.

Însă, vedem că tot mai multe atacuri sunt îndreptate mai ales împotriva Odesei, dar şi spre alte regiuni apropiate de la Marea Neagră. Vorbim aici inclusiv de Zaporojie. Dar am văzut că s-a vorbit şi s-a speculat că, în mai multe atacuri spre Odesa, s-ar fi folosit arme termobarice, deşi nu s-a confirmat acest lucru. Însă, în această infrastructură de securitate pentru Republica Moldova ar fi un adevărat pericol ca trupele ruseşti să fie în coasta Republicii Moldova şi aproape de gurile Dunării ale României. Acest scenariu ar fi cel mai de coşmar scenariu pentru întreaga Europă.

- Cum se simte pentru dumneavoastră ca cetăţean şi un cetăţean extrem de informat al Republicii Moldova această nouă atitudine geopolitică a administraţiei Trump? În România am vorbit, ne ştim temerile, dar dumneavoastră sunteţi mult mai aproape acolo.

- Am văzut că ultimele declaraţii ale emisarului Witkoff păreau să folosească mai mult propaganda Federaţiei Ruse. Acest lucru este evident. Însă, nu pot să nu mă întreb de ce a părut Witkoff mai mult un emisar al lui Putin decât un emisar al lui Donald Trump. Mă gândesc că a vrut să pară că are o poziţie mai apropiată de Federaţia Rusă, să lase impresia că există o relaţie mai bună cu Statele Unite.

De asta mă gândesc că poate aceste declaraţii nu au fost plasate accidental, mai ales acum, în cadrul negocierilor, şi totuşi, de îndată ce Rusia nu va accepta un armistiţiu de 30 de zile, s-ar putea schimba radical poziţia Statelor Unite. Totuşi, acest lucru se va întâmpla dacă ar fi, într-adevăr, un joc politic din partea Washington-ului, ceea ce este puţin probabil. Vedem că poziţia Statelor Unite încă nu este una foarte clară, dar este îngrijorătoare o posibilă retragere a trupelor americane, pentru că aceasta ar fi o problemă şi pentru securitatea Republicii Moldova.

- Şi o ultimă întrebare, pentru că l-aţi pomenit pe Steve Witkoff. În interviul pe care l-am văzut mai devreme, declara, repetând ideile de propagandă ale Kremlinului, că în teritoriile ocupate, inclusiv în Crimeea, în Doneţk şi în Donbass, în toată regiunea Donbass, au fost organizate referendumuri prin care cetăţenii de acolo şi-au exprimat dorinţa de a fi parte din Rusia. Haideţi să lămurim! Cum au stat lucrurile cu referendumurile acelea şi de ce nu au fost ele recunoscute de comunitatea internaţională?

- Domnul Witkoff a emis circumstanţele în care Rusia a organizat aceste referendumuri fictive, practic sub ameninţarea armei, într-o Ucraină o parte ocupată. Dacă vorbim despre referendumul din Crimeea, din 2014, nu a fost nici legitim, nici democratic. Practic nu au fost nici observatori internaţionali, pentru că atunci, în 2014, misiunea OSCE a fost întoarsă de două ori. Am văzut atunci şi imagini cu armata rusă la fiecare secţie de vot. Acest lucru s-a petrecut în urma invaziei secrete a omuleţilor verzi în Crimeea, unde s-a instalat şi un aşa-numit lider. Practic, am văzut acolo faptul că noul regim din Crimeea a desfăşurat acest referendum sub ameninţarea armei, dar a şi adus observatori, ca să arate că acest proces ar fi unul observat de observatori, a adus, de fapt, oameni din Federaţia Rusă. Am văzut şi rezultatul care este un rezultat clasic pentru Federaţia Rusă. Rezultatele probabil se ştiau de dinainte de derularea referendumurilor. Practic observăm că acest referendum din 2014, iar mai apoi referendumul din regiunile parţial ocupate ale Ucrainei, din septembrie 2022, au fost făcute pentru a legitima poziţia Federaţiei Ruse, dar nu au fost recunoscute de nimeni în afară de state precum Coreea de Nord.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰