Cum vor folosi partidele din România raportul Comisiei de la Veneţia privind anularea alegerilor

Comisia de la Veneţia şi-a prezentat raportul cu privire la anularea alegerilor în general, pornind de la o întrebare formulată de Consiliul Europei despre cazul concret al României. Noi am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich.

• Un cuplu, printre cei trei suspecţi arestaţi în legătură cu furtul tezaurului dacic: "Păreau oameni normali". DETALII la Observator 19:00
• Proiect legislativ după decizia ICCJ: Oricine este prins cu droguri în sânge în timp ce conduce va fi considerat direct infractor

Comisia nu face referiri expres la România în recomandările şi evaluările sale, dar setează parametrii generali despre oportunitatea anulării alegerilor şi când ar trebui să se întâmple ea. 

În opinia experţilor, aceasta nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţii clasificate şi poate fi permisă numai în circumstanţe ieşite din comun. Mai mult, părţile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi dovezile. 

Comisia analizează în special decizia de anulare care s-a bazat pe interferenţa prin intermediul reţelelor sociale şi pe utilizarea difuncţională a tehnologiilor digitale şi a Inteligenţei Artificiale în favoarea unuia dintre candidaţi în campania electorală.  

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- E aşadar o gamă largă de temeiuri pe care o explică Comisia de la Veneţia ca utilă în anularea aceasta excepţională a alegerilor. Pe care dintre temeiurile formulate vi se pare că s-ar aplica decizia Curţii Constituţionale a României şi pe care nu?

- În mare, decizia Curţii Constituţionale se bazează pe situaţia excepţională care a fost considerată că a apărut în contextul românesc, în condiţiile în care ştim că unul din candidaţi, cel care a câştigat primul tur, nu a declarat nicio cheltuială în campania electorală şi care s-a folosit, se pare, din informaţiile pe care le avem la dispoziţie, de o serie de strategii şi de o tehnologie informatică, care să-i ofere un avantaj. Acestea au creat un dezechilibru şi nu a mai oferit oportunităţi egale, ca să folosim terminologia Comisiei de la Veneţia, celorlalţi candidaţi în campania electorală. Din acest punct de vedere este important de menţionat că raportul Comisiei de la Veneţia este un raport general. Ea nu se referă la cazul românesc şi doar stabileşte nişte parametrii pe care Curţile Constituţionale şi Instanţele Supreme din Europa trebuie să le urmărească în viitor, atunci când se află în astfel de situaţii. Totodată, raportul ridică şi nişte semne de întrebare legate de dovezile pe care instanţa românească le-a folosit, dar şi de contextul mai larg legat de dezinformare şi de folosirea social media, care este un mediu extrem de greu de controlat.

- Aici este interesant, pentru că o parte din clasa politică a citit în raportul Comisiei de la Veneţia că decizia CCR n-ar fi trebuit să se bazeze pe informaţii clasificate, aşa cum anunţam şi eu. Întrebarea este, în ce moment mai sunt informaţiil clasificate? Sau, ca să mă exprim şi mai clar, în momentul în care ele sunt declasificate şi decizia CCR e luată pe baza unor informaţii declasificate, apărute în CSAT şi ulterior date publicităţii şi către noi, ele mai obiectul acestor "informaţii clasificate" la care se referă Comisia de la Veneţia? Sau, prin declasificare, ele devin de ordin public?

- Eu nu sunt jurist, deci nu aş vrea să intru într-o interpretare juridică a textului şi a raportului Comisiei de la Veneţia. Ce aş putea să spun este că impresia mea, pe baza citirii mele a raportului, este că Comisia a vrut să se asigure că atunci când o instanţă se bazează pe un set de dovezi, aceste dovezi sunt accesibile public, astfel încât publicul să poată să-şi facă propriile opinii, să poată să-şi confirme şi, astfel, să legitimeze decizia instanţei, pentru că dacă instanţele ar opera doar, într-o proporţie mai mică sau mai mare, cu informaţii secrete, atunci acestea nu s-ar putea arăta public şi, în consecinţă, legitimitatea oricărei decizii a unei instanţe ar putea să ridice mari semne de întrebare tocmai din cauza sau datorită faptului că nu au fost publicate dovezile.

- Ca să traduc eu cumva mai popular, aşa, dacă vine Curtea Constituţională şi spune că "noi avem aici informaţiile, dar nu vă putem spune de ce anulăm", atunci acelea ar fi informaţii clasificate, nu? 

- Exact.

- Dar dacă vine CCR şi spune "noi avem informaţiile, iată, prezentate în CSAT. Au fost, la un moment dat, clasificate, dar acum le puteţi vedea şi voi, publicul", şi aici avem canalele de Telegram şi cei descoperiseră ei, rapoarte ale MAI, DGPI, cine a mai fost acolo? SRI, SIE. Atunci acele informaţii nu mai fac obiectul formulării de "informaţii clasificate", nu?

- Da, ele au fost declasificate. Este definiţia termenului. Dar în acelaşi timp trebuie să reţinem că un alt subiect, pe care şi Comisia îl atinge în acest raport, este legat de valoarea probatorie a acestor dovezi. Comisia atrage atenţia că este nevoie ca dovezile să fie extrem de concludente în această direcţie, pentru că măsura anulării unor alegeri este excepţională şi se poate adopta doar în condiţii extraordinare. Volumul şi calitatea dovezilor pe care instanţa le poate considera trebuie să fie de o calitate suficient de înaltă încât să nu lase îndoieli. Pentru că vorbim, aşa cum menţionam şi înainte, de o măsură excepţională. 

- Deci aici ar mai avea de lucrat autorităţile din România, nu? Asta sugeraţi dumneavoastră?

- Într-adevăr, într-adevăr. Punctul meu de vedere, şi al altora din spaţiul public românesc, este că dovezile şi indiciile pe care, până în acest moment, instituţiile publice le-au publicat indică către o anumită direcţie, indică aspecte legate de folosirea inadecvată a unor resurse electronice, arată nişte surse de finanţare dubioase, arată şi potenţiale influenţe şi interferenţe externe, dar nu sunt suficiente pentru a putea trage concluzii foarte ferme din acest punct de vedere. Desigur, în condiţii obişnuite, agenţiile de informaţii, serviciile de informaţii nu au capacitatea de a acumula indicii extrem de directe şi de concludente, însă având în vedere natura deciziei Curţii Constituţionale, faptul că vorbim de o măsură excepţională, de anulare a unor alegeri democratice, este necesar ca volumul şi calitatea acestor indicii pe care instanţa le foloseşte să fie suficiente încât să elimine posibile întrebări legitime pe care actorii politici, cât şi cetăţenii le-ar putea avea cu privire la baza probatorie pe care instanţa o foloseşte.

- Când ne uităm la dictatori, în general, şi spunem că procesul electoral n-a fost corect, de exemplu vom avea o ştire mai târziu despre Belarus, prima indicaţie este că nu există acces egal pentru toate forţele politice la reprezentarea media. Da? Pentru că, de exemplu, în Belarus vei vedea doar partidul lui Lukaşenko la televizor. Controlat. Vine Comisia de la Veneţia şi spune aşa "practica, în materie electorală, face foarte clar ca toţi candidaţii şi toate partidele trebuie să aibă garantat accesul corect şi echitabil la media online, social media, asigurând reprezentarea fără discriminare". Cât de clare vi se par indiciile autorităţilor române în direcţia aceasta? Că n-a fost un acces egal la social media pentru candidatul Călin Georgescu?

- Din punctul de vedere al dovezilor pe care le avem în acest moment, a rapoartelor Expert Forum, spre exemplu, ştim că, spre exemplu, în ultimele săptămâni domnul Georgescu nu era cel mai popular, cel mai distribuit candidat de pe TikTok, ci domnul Simion. Conform unui raport publicat în iarna aceasta de către Expert Forum. Deci din punctul acesta de vedere apar nişte semne de întrebare. Totodată, este foarte dificil de controlat expunerea în social media, pentru că algoritmii pe care îi controlează aceste platforme de social-media, Facebook, TikTok şi aşa mai departe, nu permit un control, o distribuţie echitabilă între candidaţi. Totul depinde de strategiile de comunicare, depinde de modul în care diversele platforme decid să distribuie anumite materiale unor anumite tipuri de public şi nu altora. Mai mult, dacă ne mutăm de la social-media la media tradiţională, trebuie să recunoaştem că în această campanie şi înaintea campaniei, mass-media tradiţională, fie că vorbim de publicaţii online sau de televiziunie, nu au oferit un spaţiu egal tuturor candidaţilor. Unii candidaţi au putut să plătească pentru mai mult spaţiu de emisie, alţii au putut beneficia, din diferite motive, de mai mult sau mai puţin spaţiu de emisie. Deci, din punctul acesta de vedere, cam toţi candidaţii au fost fie avantajaţi, fie dezavantajaţi pe diferite canale. Ştim că, spre exemplu, cu câteva zile înainte de primul tur al alegerilor, în timp ce majoritatea candidaţilor pentru funcţia de preşedinte erau la un post de ştiri, de televiziune, doi candidaţi erau la alt post de ştiri şi discutau singuri. Vorbim aici despre alocarea unui timp de emisie egal sau nu? Deci, devine foarte complicat de stabilit dacă aceşti candidaţi primesc sau nu timp de emisie egal.

- Doar că în televiziune, vă spun din interior, există un organism, CNA, care monitorizează aceşti timpi de emisie. Care ar trebui, la finalul campaniei electorale, să vină cu raporturi, pentru că pentru asta este plătit CNA-ul, în care să spună "da, au fost respectaţi timpii de emisie" sau "nu, alocarea timpilor de emisie nu s-a făcut în mod egal" şi în funcţie de şansele pe care le are candidatul, pentru că foarte multă lume s-a întrebat de ce n-a fost Călin Georgescu prezent pe televizor. Pentru că pur şi simplu o televiziune acţionează la fel ca, nu ştiu, la sport, dacă vreţi. Nu vedeţi toate echipele până la locul 24 din Divizia A. Vedeţi echipele care au şansele să câştige campionatul. Aşa s-a întâmplat şi cu candidaţii din politica românească. Nu puteaţi să-l vedeţi pe Călin Georgescu pentru că nu apărea pe primele locuri în sondaje. Ăsta este singurul motiv. Nu a fost nicio discriminare împotriva candidatului Călin Georgescu. Doar o alocare în funcţie de şansele de a accede în turul II.

- Având în vedere timpul de emisie redus al televiziunilor, trebuie să alocăm timpul de emisie celor mai importanţi candidaţi, conform sondajelor. Sunt complet de acord. În ceea ce priveşte situaţia din ţara noastră, sunt două aspecte importante. Dacă au fost încălcări semnificative ale legislaţiei electorale, astfel încât rezultatele finale să fi fost modificate într-un mod semnificativ. A doua întrebare este legată de o potenţială intruziune sau interferenţă externă care să fi alterat rezultatele alegerilor. Există indicii care să ne facă să credem că ambele opţiuni, ambele variante sunt posibile, însă acestea nu sunt suficient de solide, nu sunt suficient de credibile pentru a putea să tragem concluzii foarte puternice. Aici intervine rolul instituţiilor statului, care trebuie să ne ofere mai multe indicii, mai multe informaţii şi nişte rapoarte mai consistente. Şi închei spunând că m-aş fi aşteptat ca Parlamentul să lanseze deja o Comisie de anchetă care să investigheze situaţia alegerilor. Este puţin dubios că Parlamentul a decis să nu ancheteze acest subiect până în acest moment, având în vedere importanţa politică a subiectului. 

- Pe cine avantajează politic acest comunicat general al Comisiei de la Veneţia, dar pe care, sigur, fiecare tabără politică îl interpretează particular?

- În acest moment ambele părţi pot să extragă din el elemente care să fie convenabile. Deci nu cred că, pe termen mediu, avantajează o parte sau pe cealaltă. Sunt sigur că extrema dreaptă se va folosi de acesta pentru a-şi legitima critica la adresa sistemului, dar şi partidele tradiţionale se vor folosi de el pentru a justifica anumite poziţii.