Este şi Putin în pericol, după asasinarea generalului Igor Kirilov? Analiza lui Laurenţiu Pleşca, cercetător la Centrul Român de Studii Ruse

Comandantul forţelor ruse de apărare radiologică, chimică şi biologică şi adjunctul său au fost ucişi, în Moscova, de explozia unei bombe acţionate de la distanţă. Uciderea generalului Igor Kirilov şi a secundului său a fost revendicată de Serviciul de Securitate al Ucrainei, care a dat publicităţii şi imaginile de la atentat. Acesta a fost produs cu ajutorul unei bombe cu 200+300 de grame de explozibil în echivalent TNT, fixată pe ghidonul unei trotinete electrice, care a fost acţionată de la distanţă. Potrivit BBC, o astfel de bombă poate sparge ferestre mici la o distanţă de 17 metri sau poate provoca pagube caselor din cărămidă aflate la o distanţă de puţin peste un metru. E aceeaşi cantitate de explozibil utilizată în 2010, la atentatele sinucigaşe de la metroul din Moscova şi care a ucis atunci 40 de persoane, rănind alte 80. Noi am analizat întreaga situaţie alături de Laurenţiu Pleşca, coordonator de programe la German Marshall Fund şi cercetător la Centrul Român de Studii Ruse.

• Ce înseamnă pentru România că Fitch a înrăutăţit perspectiva economică. Statul se va împrumuta mai scump, cu dobânzi mai mari

O sursă din serviciile secrete ale Kievului a declarat - pentru Ukrainskaia Pravda - că generalul Kirilov a fost criminal de război şi o ţintă absolut legitimă, din cauză că a dat ordin soldaţilor ruşi să folosească arme chimice, care sunt interzise. Nu s-a întâmplat o dată, ci au existat 4.800 de utilizări ale armelor chimice pe frontul din Ucraina. De la începutul invaziei şi până în prezent, peste 2 mii de soldaţi ucraineni au ajuns în spital cu diferite grade de otrăvire chimică. Generalul Kirilov era şi un avid distribuitor de teorii ale conspiraţiei, respectiv că SUA ar trimite ţânţari purtători de malarie în Rusia cu ajutorul dronelor.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Laurenţiu Pleşca, coordonator de programe la German Marshall Fund şi cercetător la Centrul Român de Studii Ruse. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Ce arată acest atentat produs în Moscova, la 10 kilometri de Ministerul Apărării, despre capacitatea lui Vladimir Putin de a-şi mai asigura securitatea internă?

- Consider că această explozie care a ucis un general rus de rang înalt, în inima Moscovei, este de fapt şi un memento, adică forţele ruseşti avansează în momentul de faţă pe câmpul de luptă, cel puţin în zona Kursk, dar arată şi faptul că Kievul poate ataca în inima Moscovei şi nu numai. Pentru că am văzut deja şi o revendicare a acestui atac, dar, mai important decât atât, moartea lui Igor Kirilov este cea mai recentă dintr-o mare listă de asasinate ale unor militari ruşi, agenţi de propagandă sau chiar alte personalităţi pro Kremlin care sunt foarte populare în Federaţia Rusă. Şi aici nu vorbesc, de exemplu, despre celebrele asasinate misterioase. De exemplu, fiica ideologului Dughin ori asasinarea celebrului blogger de război, Vladlen Tatarsky, care a fost mediatizată. Sunt foarte multe astfel de asasinate sau morţi care se întâmplă, dar care au toate o legătură sau o logică de război şi anume, în ultima perioadă, cel puţin anul acesta, în ultimele luni, am văzut mai mulţi oficiali ruşi, mai mulţi generali, mai multe persoane implicate direct în războiul din Ucraina şi care şi-au pierdut viaţa, dar aceasta de astăzi, asasinarea lui Igor Kirilov, reprezintă pierderea de cel mai înalt nivel. Chiar am văzut de exemplu, în canalele de Telegram din Rusia, cum se spune că această crimă subliniază faptul că indiferent de succesele pe care Rusia le obţine pe frontul din Ucraina, indiferent de aceste succese de pe front, cealaltă parte, adică Ucraina, are întotdeauna ocazia să dea o lovitură dureroasă. La Moscova chiar s-a simţit din plin acest asasinat, dar ştim cu toţii că şi pentru Vladimir Putin simbolismul contează, de aceea şi mai mulţi oficiali ruşi au fost foarte enervaţi şi au reacţionat dur, cu ameninţări şi o poftă de răzbunare faţă de partea ucraineană.

- Da, aici e foarte interesant, pentru că ne uităm în permanenţă, Laurenţiu Pleşca, la capacitatea vreunui eveniment de a mai stârni în Rusia un soi de revoltă, fie ea socială, fie ea în rândurile militarilor, generalilor de top, aşa cum spuneaţi dumneavoastră, ca singur resort să-l mai dea jos pe Putin. Am tot vorbit despre asta, de la începutul războiului. Şi atunci vă propun, în condiţiile astea, să ne uităm la ambele aspecte. Pe de o parte, social, cum se resimte un astfel de atentat în inima Moscovei? Aduce războiul mai aproape şi le arată cetăţenilor că nu e Rusia la fel de puternică precum o susţine propaganda? Ar trebui oamenii să se îndoiască şi să schimbe liderul sau, dimpotrivă, îi ostilizează şi îi îndârjeşte şi mai tare în acelaşi siaj pe care îl crează propaganda împotriva Ucrainei?

- Eu cred că totuşi este o lovitură foarte dureroasă. În primul rând pentru establishmentul rusesc, pentru că am văzut, de exemplu, de fiecare dată când au loc astfel de evenimente vine, de exemplu, Medvedev şi anunţă o mare răzbunare contra părţii ucrainene, anunţă represalii sau anunţă anumite lucruri care pot să escaladeze acest război. Adică vorbim despre celebrele, obişnuitele ameninţări care vin din partea Moscovei. Cred că nu putem spune că ruşii de rând încă nu simt pe propria piele războiul din Ucraina, pentru că îi afectează în mod clar, dar, aceste evenimente reuşesc, cumva, să mai capteze atenţia publică la războiul din Ucraina, la mobilizare, la un efort mai mare din partea societăţii ruseşti, să susţină şi mai mult războiul, pentru că dacă vedem sondajele există, încă, o mare parte din populaţia Federaţiei Ruse care susţine acest război sau să spunem că nu este împotriva acestui război. Rusia mereu reacţionează dur, dar este foarte important să ne dăm seama şi care este importanţa simbolică a ceea ce se întâmplă, pentru că, de exemplu, acest general, Igor Kirilov, era responsabil pentru utilizarea armelor chimice împotriva militarilor ucraineni. Deci sub ordinul acestuia, de la începutul războiului, au fost înregistrate cel puţin 5.000 de cazuri de utilizare de către Rusia a unor muniţii chimice. De exemplu, vorbim despre acele grenade K 51 şi este foarte important de ştiut, pentru context, că aceste grenade, care sunt lacrimogene, au fost folosite chiar şi la dispersarea mai multor proteste. De exemplu, în 1989, în Georgia, anumite demonstraţii antisovietice au fost dispersate cu ajutorul acestor grenade şi, de asemenea, şi atunci au existat nu doar răniţi, dar şi morţi. Deci vedem că este foarte serios ce arme se folosesc. De asemenea, aş mai vrea să menţionez că, chiar ieri, Ucraina l-a condamnat, în absenţă, pe acest Kirilov, din cauza faptului că a ordonat sau sub ordinul acestuia s-au folosit aceste muniţii chimice. Dar Kirilov era supus şi sancţiunilor venite din partea Marii Britanii pentru implicarea sa în utilizarea armelor chimice.

- Domnule Pleşca, în democraţii instituţiile sunt organizate de aşa natură încât să funcţioneze indiferent de cine le conduce. Dacă dispare o persoană, va fi înlocuită imediat, pentru că există o echipă în spate. În autocraţii sau în dictaturi, aşa cum este şi Rusia, lucrurile acestea se întâmplă mai greu. În general, cel care conduce centralizează şi toată puterea. Ce fel de impact va avea această dispariţie? Dacă va avea vreunul ... asupra funcţionării per se al serviciului pe care îl coordona Kirilov.

- Acest departament, adică el fiind comandantul acestor trupe pentru apărare, atenţie, pentru apărare chimică, biologică, radiologică sau nucleară, deci nu pentru utilizarea, dar pentru apărare, ruşii de rând îl vedeau pe acest Kirilov foarte frecvent în briefingurile sale, în care acuza Occidentul, acuza Ucraina de anumite reţele, de anumite laboratoare biologice pe care cumva Statele Unite ale Americii le construiesc în Ucraina pentru a ucide ruşii, pentru a crea anumite epidemii în Federaţia Rusă, deci practic această maşinărie de propagandă, Kirilov fiind o piesă foarte importantă din această maşinărie de propagandă, desigur că poate fi schimbat cu oricine altcineva. A fost parte a sistemului dar, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră foarte bine, orice persoană din Federaţia Rusă are rolul de pion, poate fi înlocuită imediat. Deci, la modul general, în contextul larg, cred că moartea lui Kirilov nu are un impact atât de mare pentru funcţionarea establishmentului rusesc, dar are impact în perspectiva posibilităţii de a crea panică Moscova. Se înţelege că orice persoană din Federaţia Rusă, oriunde s-ar afla, chiar şi în inima Moscovei, poate să fie o ţintă legitimă a acestui război, mai ales din cauza atrocităţilor sau crimelor de război care au fost de multe ori încercate. Chiar folosirea acestor grenade, de care am vorbit mai devreme, este interzisă conform Tratatului pentru arme nucleare din 1993. Pe scurt, cred că această explozie a fost importantă şi la nivel social, pentru a arăta foarte bine că Kievul poate ataca orice persoană care este responsabilă de crime de război comise în Ucraina.

- Sunteţi un foarte bun cunoscător al spaţiului moldovean. A intrat acolo în vigoare starea de urgenţă energetică. Care sunt perspectivele?

- Da, într-adevăr, de ieri a intrat în vigoare starea de urgenţă energetică. Întreaga Republică Moldova depinde de situaţia gazelor. Atenţie, pe ambele maluri ale Nistrului, şi la Chişinău şi la Tiraspol, ar trebui să fie resimţită această stare de urgenţă. Ştim că Tiraspolul rămâne dependent de gazul procurat de Chişinău, dar, de asemenea, şi Chişinăul depinde de electricitatea furnizată de Tiraspol. În contextul posibilelor sistări de gaze de pe urma încheierii contractului dintre Ucraina şi Rusia, vedem că vor putea exista penurii de electricitate din cauza nelivrării din partea Tiraspolului a energiei electrice, dar, dacă o astfel de criză, de exemplu, s-ar materializa, ar fi o catastrofă pentru guvernul de la Chişinău şi, evident, Federaţia Rusă ar avea de câştigat de pe urma acesteia, pentru că ar da vina pe guvernul din Chişinău de o gestionare dezastruoasă a părţii de electricitate. De asemenea, cred că scopul Federaţiei Ruse în această criză, care este una artificială, făcută de Rusia, este acela de a arunca vina pe Chişinău, dar şi a prezenta o potenţială criză umanitară din cauza faptului că Tiraspolul nu va avea gaze.