Video De ce a pornit Trump un război economic? Președintele Consiliului Fiscal: România se află într-o situaţie foarte gravă. Ne ducem către zid

În acest climat, asistăm la un veritabil "război economic" în care SUA folosesc nu doar tarife comerciale, ci și presiuni valutare. Dăianu subliniază că aceste politici nu sunt exclusive administrației Trump, ci au fost prezente și sub președintele Biden. El a explicat că americanii sunt motivați de teama pierderii supremației economice în fața Chinei, care este mult mai influentă decât Japonia în anii ’80.

Din păcate, România este extrem de vulnerabilă în acest context. Țara noastră are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană și cel mai mare deficit de cont curent din regiune. Dăianu avertizează că, în lipsa unor măsuri urgente de consolidare fiscală, țara va suferi puternic. El consideră că este inevitabilă o creștere a taxelor și impozitelor în următorii doi ani, în ciuda promisiunilor politice.

Am analizat întreaga situaţie alături de Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal

Vezi și

Marius Pancu: Domnule Dăianu, cum aţi defini momentul în care ne aflăm?

Daniel Dăianu: De la criza financiară globală eu nu am mai văzut un asemenea episod alias cutremur. Ce se întâmplă acum este un veritabil cutremur pentru sistemul economic internaţional. Eu l-am comparat în câteva discuţii pe care le-am avut cu ceea ce s-a întâmplat în perioada administraţiei Nixon, când s-a rupt legătura între dolarul american şi aur. Această relaţie care era fundamentul sistemului financiar internaţional, acordurile de la Bretton Woods, cursurile au devenit flotante, sistemul financiar a căpătat o componentă speculativă foarte mare, multă volatilitate. Acela a fost un moment pentru mulţi foarte, foarte neplăcut. Secretarul Trezoreriei americane de atunci, John Connally spunea că dolarul este moneda noastră, este problema voastră. 

Dar trebuie să avem în vedere ceva. Era un alt context geopolitic. America era ighemonul economic şi militar, chiar şi politic în lumea democratică, în timp ce acum observăm o alunecare şi în Statele Unite către un fel de regim politic pe care eu l-aş numi anocraţie. Există această îndepărtare de democraţia liberală, deşi democraţia liberală mie mi se pare un oximoron.

Democraţia dacă o judeci ca fiind un proces, nu prezenţa la vot a cetăţenilor, nu poate să fie altfel decât liberală. Atunci am avut un cutremur, într-un context geopolitic mult mai aşezat în lumea democratică. Criza financiară globală a zguduit lumea pe toate meridianele, a fost cumplit, guvernele au trebuit să intervină şi băncile centrale şi-au salvat sistemul bancar, avem foarte multe filme cine-verite, unde vezi foarte bine ce s-a întâmplat atunci. Cum bancherii mergeau în genunchi şi rugau politicienii, cei de pe Wall Street să salveze sistemul bancar, sistemul financiar. Că altminteri s-ar fi produs o nenorocire pe plan social şi plan politic. Dar aş mai spune ceva care nu este discutat suficient în dezbaterea publică şi la noi şi poate şi în alte ţări. Acest război este un război economic, nu numai comercial.

Aceste declaraţii pe care le fac, nu numai preşedintele Trump, le fac şi secretarul Trezoreriei şi alţii, şi vicepreşedintele Vance spunea că America a fost Piggy Bank. A fost puşculiţa restului lumii, toţi s-au înfruptat, toţi şi-au satisfăcut nevoile, iar America a oferit nu numai o pălărie de securitate aşa cum se întâmplă nu numai în Europa. Pentru că sunt zeci de ţări care au beneficiat de pălăria de securitate a Statelor Unite. Aşa ceva trebuie să se termine şi aici trebuie să găsim un rezon, de ce ei gândesc în aceşti termeni. Sau cel puţin această administraţie pentru că fac aici o paranteză. Protecţionismul sau noua politică industrială în Statele Unite s-au văzut din timpul administraţie Biden, acel Inflation Reduction Act, era o formă de protecţionism. De ce? Care este raţiunea de ordin geopolitic? Teama Americii că în competiţia globală, în competiţia geopolitică, rivalitatea cu China. Dacă ei în Statele Unite nu pun în mişcare motoare suplimentare, nu reuşesc să readucă acasă segmente ale blocului industrial pe care le-au pierdut.

Globalizarea a făcut ca industrii întregi să se mute în Asia în virtutea faptului că erau diferenţiale de costuri, mai ales cu forţa de muncă, care avantajeau ţări asiatice. Iar China nu este ca Japonia de acum 30 de ani. Ezra Vogel, un politolog american a scris atunci o lucrare faimoasă. Pentru că teama americanilor atunci era că erau invadaţi de Toyota şi de maşini japoneze. China e de 10 ori mai mare decât Japonia. Are o economie care devine copleşitoare. Aceasta este o raţiune geopolitică. Însă, ce mai observăm, dincolo de un război economic care are componentă comercială şi care este distrugător pentru ambele părţi. Asta în istoria omenirii aşa a fost. Unii într-adevăr, pierd mai mult decât alţii. Va fi componenta valutară, se va folosi şi moneda în acest război economic.

Marius Pancu: Mai are capacitea dolarul să rămână monedă de referinţă?

Daniel Dăianu: S-ar putea, vom vedea. Eu nu vreau să fac predicţii, dar într-un scenariu nefavorabil Statelor Unite că vedeţi şi acum, toate declaraţiile restului lumii, dincolo de culoarea regimului politic. Toţi sunt speriaţi, toţi îşi dau seama că vor avea de suferit şi toţi condamnă această atitudine a administraţiei republicane. Deci, avem un război comercial, va exista şi unul valutar pentru că se ştie că o economie care este relativ competitivă care poate să folosească instrumentul valutar, moneda proprie pentru a stimula exporturile şi pentru a descuraja importurile, Japonia asta a făcut.

Marius Pancu: Să le explicăm telespectatorilor, ca să încurajezi exporturile îţi devalorizezi propria monedă

Daniel Dăianu: Da, dar pentru aşa ceva trebuie să ai o economie competitivă. Aşa ceva făceau japonezii când voiau să stimuleze exporturile, să descurajeze importurile, dar nu aveau o problemă că o depreciere stimulată, o devalorizare stimulată a yen-ului. De exemplu, aşa ceva îşi permite cine n-are deficite foarte mari. O economie care n-are o vulnerabilitate, cum are economia noastră. Germania înainte să se creeze zona Euro a fost în ipostaza Japoniei, o economie extraordinar de competitivă, care era foarte apăsătoare pentru vecini, pentru Franţa, pentru Italia. Italia, Franţa recurgeau la devalorizare francului francez şi a lirei italiene pentru a face faţă forţei competitive a Germaniei, însă ceea ce este mai periculos pentru sistemul internaţional este demantelarea multilateralismului, nu se comentează deloc.

America s-a retras din organizaţii internaţionale, de la OMS. Nu mai are treabă cu Organizaţia Mondială a Fiscului. Multilateralismul este o formă de organizare instituţională a interacţiunii între state care s-a consacrat după al Doilea Război Mondial. Şi ironia este că de fapt Statele Unite au fost cele care au pus temelia la acest sistem. Liga Naţiunilor în perioada interbelică a eşuat. A fost o încercare de a se realiza aşa ceva, americanii nu au mai participat la Liga Naţiunilor pentru că Congresul american nu a acceptat aşa ceva, a fost foarte rău că nu s-a întâmplat aşa ceva. Asta iar este o pildă şi o temă de meditaţie. Ce se întâmplă când americanii se retrag? Pentru că americanii nu au mai fost atunci de acord. 

Marius Pancu: Pentru că tot aţi pomenit de economia noastră cu vulnerabilităţi şi aţi făcut o declaraţie interesantă referitoare la autorităţi care ca pe Titanic se distrează înainte să vină cataclismul. N-a fost calculat bugetul, nu au fost calculate deficitele, creşterile economice pe vreun şoc extern absolutamente neprevăzut, cum ar putea să fie şocul tarifelor lui Trump. In ce situaţie ne aduce asta pe noi?

Daniel Dăianu: Aşa e. Da, o întrebare firească şi o să vă răspund aşa ... Această combinaţie între un şoc, acest cutremur care este posibil să introducă Europa în recesiune. Am văzut şi nişte estimări ale dumneavoastră, erau pe ecran. Europa poate să intre în recesiune. Oricum are o creştere firavă. Vorbesc acum de Europa în ansamblu. Spania o duce cel mai bine între economiile europene şi de aceea au şi anunţat masiv. Dar au un deficit mic, au o dinamică bună economică. Ţările care nu au spaţiu fiscal sunt într-o situaţie foarte, foarte gravă, iar noi avem cel mai mare deficit bugetar dintre ţările Uniunii Europene. Acest cutremur, acest şoc foarte puternic în combinaţie cu nevoia de consolidare fiscală poate să reprezinte o combustie, să aibă efecte, să nu spunem letale, dar foarte rele pentru sistemul economic. Cineva poate să gândească aşa. Este un alt şoc, UE oricum a anunţat funcţionarea unei clauze derogatorie, adică să nu mai introducem în judecarea deficitului bugetar suplimentarea cheltuielilor de apărare. Dacă măreşti cheltuielile de apărare cu 1% nu mai sunt considerate în deficitul bugetar. 

Marius Pancu: Când spuneţi combustie pentru România, ce ar însemna asta? Ce efect? La ce să ne aşteptăm? Incapacitate de plată, criza din 2009?

Daniel Dăianu: România nu va intra în incapacitate de plată fiindcă este stat membru al Uniunii Europene şi acest fapt reprezintă un avantaj extraordinar. Dar va suferi mult. Eu când am făcut o declaraţie apropo de faptul că s-ar putea să avem mari dificultăţi în a ne finanţa, aşa ceva am avut în vedere. Aveam o datorie publică în 2008-2009 în jur de 15% din PIB şi nu am avut finanţări externe. Aceasta este marea problemă şi eu nu cred că vom putea să amânăm consolidarea fiscală. Nu cred aşa ceva. Aud tot felul de voci că nu vor creşte deloc taxele şi impozitele, vom face numai restrângeri de cheltuieri. 

Marius Pancu: Vor creşte?

Daniel Dăianu: Opinia mea este că cel care spune că nu se va umbla la taxe şi impozite, eu nu spun în 2025 neapărat, dar în următorii doi ani, sfidează logica economică. Nu poţi să ai o consolidare fiscală, chiar dacă întinde pe şapte ani. Dar în următorii doi ani trebuie să avem o consolidare fiscală. Poţi să îngheţi salarii cum ai făcut-o în 2025, să nu mai indexezi pensii, să mai faci acest lucru şi în 2026 dacă îţi asumi aşa ceva şi dacă rezistră şandramaua socială. Sau poţi să foloseşti taxa prin inflaţie pentru că dacă ai un pufleu inflaţionist care derivă din acest cutremur şi din ceea ce se întâmplă pe plan internaţional, poţi să reduci în termeni reali cheltuielile cu salariile, cu asistenţa socială, cu serviciile în bugetul public. Dar ce vreau să vă spun încă o dată că acest deficit foarte mare care se combină cu un deficit extern foarte mare. Avem cel mai mare deficit extern de cont curent care se finanţează pe piaţa externă, în largă măsură, peste două treimi s-a finanţat pe piaţa externă în 2024.

Celelalte ţări din regiune nu sunt în această situaţie. Cineva poate să spune că Daianu sperie populaţia, de ce nu tace din gură, ce face? De 3-4 ani atragem atenţia că ne ducem către zid. În continuare ne ţinem de alegeri în România. Aşa este, democraţia implică alegeri, dar chiar şi aşa. Deficitul de anul trecut a fost de magnitudinea deficitului din anul pandemiei. Eu îi întreb pe politicienii care au guvernat. Am fost în pandemie ca să ajungem la nivelul de deficit din 2022?

Cum a reacţionat lumea la tarifele lui Donald Trump

Bursele sunt în picaj continuu. The Economist a numit "Ziua Eliberării" drept "ziua Ruinării". The Wall Street Journal a anunţat sfârşitul erei globalizării, în timp ce The New York Times a atras atenţia că apetitul pentru risc al lui Donald Trump nu are o bază raţională, ci se sprijină pe credinţa providenţială că, după ce a supravieţuit unui glonţ, are o misiune de a schimba felul în care funcţionează lumea. CNBC vorbeşte despre începutul unui război comercial global. La toate Trump a răspuns simplu: printr-un mesaj pe reţeaua sa, Truth Social, în care precizează "Operaţia s-a încheiat! Pacientul a supravieţuit şi se vindecă!" .

Wall Street nu dă semne de redresare, ci pare prins într-o hemoragie financiară neîntreruptă încă de la deschidere. Indicele S&P 500 se îndreaptă spre cea mai mare pierdere din ultimii cinci ani. Nasdaq, indicele care reflectă performanța companiilor de tehnologie, a scăzut cu 6%. Acțiunile Apple, care depind în mare măsură de componente fabricate în China și Taiwan, au scăzut cu 10%, ceea ce înseamnă că aproximativ 300 de miliarde de dolari din capitalizarea companiei s-au evaporat.

Cert este că liderul de la Casa Albă a impus sancțiuni împotriva a 180 din cele 195 de state suverane și independente din lume. Rusia, Belarus, Cuba și Coreea de Nord au fost exceptate, pe motiv că erau deja sub sancțiuni severe. În schimb, Iranul și Siria — deși deja vizate de embargouri — nu au fost iertate: au primit sancțiuni suplimentare de 10%, respectiv 40%.

Unele dintre tarifele impuse de Donald Trump au și aspecte absurde. A impus taxe vamale de 50% regatului african Lesotho, deși anterior declarase că "nimeni n-a auzit vreodată de acest stat". De asemenea, a aplicat tarife unor insule nelocuite, populate doar de pinguini, și uneia care găzduiește exclusiv o bază militară americană.

În ciuda presiunilor, Europa nu pare dispusă să cedeze. Președinta Comisiei Europene a lansat o declarație dură, dar a lăsat loc pentru negocieri. În același timp, președintele Franței le-a cerut marilor companii europene să nu cedeze presiunilor și să nu își mute capacitățile de producție în SUA, așa cum și-ar dori Trump.

Spania a introdus o plasă de siguranță de 14 miliarde de euro pentru a proteja economia națională. Italia adoptă o poziție mai prudentă, dar premierul Giorgia Meloni — singurul lider european apropiat de Trump și singurul care a fost la învestirea sa — a criticat deschis noile tarife.

Sectorul de lux italian este grav afectat, dat fiind că piața americană era una esențială. Branduri precum Dolce & Gabbana, Armani, Fendi și Prada, alături de casele franceze Dior, Chanel și Louis Vuitton, vor înregistra pierderi importante. Business of Fashion estimează o scădere de 14% a profitului net pentru grupul Kering și de 8% pentru Louis Vuitton Moët Hennessy.

Nici Marea Britanie nu scapă de consecințe, în ciuda faptului că tariful impus este de doar 10%. Burberry este estimat să piardă 44% din profitul net. În Germania, sectorul auto resimte din plin impactul. Lidera partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, susținătoare declarată a lui Trump și lăudată de Elon Musk, a declarat că aceste tarife reprezintă "o otravă pentru comerțul liber". Australia a amenințat că va opri exporturile de carne pentru hamburgeri către SUA, iar China a cerut eliminarea imediată a tarifelor. Cel mai mare șoc l-a trăit Israelul, sancționat deși ridicase deja, în avans, toate taxele asupra importurilor din SUA.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰