Ţara care ar putea coordona armatele europene. E singura din UE care "are capacităţi de descurajare nucleară pentru Rusia"
Statele Unite au oprit furnizarea de armament Ucrainei. Nu doar că nu vor mai trimite arme noi Kievului, dar au îngheţat şi transporturile echipamentelor care se aflau deja în Europa şi urmau să fie transferate pe teritoriul ucrainean, inclusiv armamentul aflat in tranzit, chiar şi pe vapoare. Noi am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, specialist în Etica Războiului.
De Marius Pancu la 05.03.2025, 14:24Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, republicanul Mike Johnson, susţine că este o măsură temporară, care a fost adoptată în scopul unei resetări a dinamicii dintre Ucraina si SUA. În ce constă resetarea nu se ştie pentru moment. Cert este ca dacă nu se schimbă nimic Ucraina rămâne fără muniţie de artilierie în mai, cel târziu iunie.
Occidentul a calificat drept îngrozitoare stoparea furnizării de armament, şi au venit cu un plan care să o contracareze. Ursula von der Leyen propune planul REARM EUROPE, reînarmarea Europei, printr-un proiect de 800 de miliarde de euro.
Pe de o parte, e vorba de un fond masiv de împrumut acordat statelor europene pentru a-şi moderniza capacităţile militare. Pe de altă parte, de o relaxare a restricţiilor fiscale dacă îşi măresc contribuţia din PIB pentru apărare. Frederic Merz, viitorul cancelar al Germaniei, a transmis de asemenea că vrea să ia piciorul de pe frâna fiscală când vine vorba de Apărare şi să poată să cheltuiasca sume mult mai mari din PIB.
Noi am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, specialist în Etica Războiului.
Marius Pancu: Avem din nou acordurile pentru minereurile rare pe masă. Zelenski şi-a exprimat dorinţa de a face şi de a semna acest acord. Pare că toate lucrurile converg în direcţia aceea, dacă nu vom avea din nou un fiasco. Deja suntem foarte precauţi după ce episod am avut săptămâna trecută. Nu ştim nimic despre garanţiile de securitate, însă. Dacă ele nu vor apărea? Cât de valoroase sunt interesele economice ale Americii în Ucraina ca agent de descurajare pentru o viitoare eventuală agresiune rusească?
Mihai Valentin Cernea: În primul rând, ar trebui să fie o formă de pace sau de armistiţiu ca SUA să înceapă să investească cu adevărat în găsirea acestor minereuri. În primul rând, nu stim exact câte sunt, care sunt cantităţile. Nu ştim exact în ce măsură ele vor implica într-adevăr o investiţie americană economică importantă, chiar dacă acordul promite acest lucru în momentul de faţă. Partea ucraineană are dreptatea ei când spune că acest acord nu garantează nimic când vine vorba de securitatea Ucrainei. Să ne amintim că şi preşedintele Afganistanului semnase un acord pentru minereuri rare cu Donald Trump înainte ca Donald Trump să ajungă la o înţelegere cu talibanii, care până la urmă a dus la căderea guvernului de la Kabul. Aşa că, nu mi-aş pune foarte multe speranţe. Cred că ideea principală a semnării acestui acord este ca transferurile de arme către Ucraina dinspre SUA să nu se oprească, să îi ofere o victorie diplomatică în faţa mişcării MAGA a preşedintelui Trump şi să îî dea timp Europei să se pregătească pentru momentul în care probabil că vor trebui să înlocuiască SUA când vine vorba de aprovizionarea cu arme a Ucrainei.
Marius Pancu: Cât de departe e momentul acela?
Mihai Valentin Cernea: Foarte greu de prevăzut. Nu ştiu dacă există o majoritate în Congres pentru următorul moment în care va trebui să existe o alocare bugetară pentru aşa ceva. Există o parte din Congres considerabilă care într-adevăr ţine cu Ucraina, dar să ne amintim că această administraţie Trump este prin foarte mulţi vectori a ei împotriva continuării implicării americane când vine vorba de Ucraina şi o parte din congresmeni republicani îi sunt perfect loiali lui Donald Trump, chiar dacă ei nu sunt de acord cu Donald Trump, vor vota ce li se spune. Au demonstrat asta de atâtea ori până acum. Cred că este un plan care trebuie luat în considerare şi mai e aici un aspect care nu e foarte vizibil, contează foarte mult şi elementele de politică internă şi de economie a SUA.
În primul rând, ce se întâmplă în momentul de faţă intern în Statele Unite duce la o scădere a capacităţii statului american de a face lucruri, de a îndeplinii garanţiile dacă continuă în această direcţie, reducerile de personal alandala pe care le face Elon Musk, relaţiile proaste cu aliaţii, care sunt cultivate în stânga şi în dreapta, reduc de fapt capacitatea SUA de a-şi îndeplini garanţiile de securitate şi probabil că şi acest aspect ar trebui luat în considerare atunci când ne gândim la viitor.
Acel moment într-adevăr horror în care SUA nu pot să facă ce vor să facă, chiar dacă vor să facă şi bine pentru că e foarte multă paralizie internă, din cauza politicilor foarte ostile. Până la urmă, vedem o administraţie Trump care e foarte preocupată să arate bine în faţa propriilor votanţi şi mai ales în faţa votanţilor MAGA şi o administraţie Trump care e foarte preocupată să arate bine pe Twitter, să apare meme-uri amuzante la care să dea share Elon Musk şi să apară multe like-uri. Mai mult decât o politică externă coerentă. De aceea, avem şi această impredictibilitate, avem foarte multe facţiuni care se bat între ele şi avem şi o politică care este foarte preocupată mai mult de cum apare pe Social Media, decât de o acţiune coerentă, de un plan bine implementat.
Chiar şi un plan împotriva Europei, nici acela nu este foarte coerent. Chiar aseară, atunci când Donald Trump anunţa acordul său cu corporaţia taiwaneză care urmează să investească 100 de mliarde în SUA, spunea că nu s-a discutat sistarea livrării de arme pentru Ucraina. Şi în timp ce Donald Trump spunea acest lucru, apăreau deja pe surse din SUA faptul că s-ar putea sista livrările de arme către Ucraina. Şi ce am văzut astăzi? S-au sistat livrările. Esste clar că totul este într-un haos, este în mişcare şi e imprevizibil, dar cred că Volodimir Zelenski a arătat un gest de mare maturitate politică asumându-şi acest acord care măcar rezolvă problema până prin mai-iunie.
Marius Pancu: Ne uităm pe de-o parte la garanţiile de securitate pentru Ucraina, dar aşa cum am vorbit de nenumărate ori, Ucraina era şi o stavilă împotriva unei eventuale agresiuni ruseşti în alte părţi ale Europei odată ce va fi terminată treaba acolo, în Ucraina. Cum lasă restul Europei o astfel de garanţie strict economică în Ucraina dacă ea apare? Ce semnal transmite asta către Rusia?
Mihai Valentin Cernea: Sincer să vă spun, cred că depinde mai mult de întâlnirile bilaterale care vor avea loc între oficialii americani şi oficialii ruşi. Până la urmă, să ne amintim că înainte de fiasco-ul de la Casa Albă de acum câteva zile, în seara în care Donald Trump discuta cu preşedintele Macron despre un potenţial deal de minerale şi toate problemele care ţin de Ucraina, Vladimir Putin ieşea într-un interviu şi povestea despre cum el poate să ofere mai multe minerale decât poate să ofere Ucraina.
Marius Pancu: Dar tot din estul Ucrainei pentru că era vorba de teritoriile de acolo.
Mihai Valentin Cernea: Dar tot din estul Ucrainei, exact. Şi asta nu opreşte această administraţie foarte tranzacţională pe care o vedem să încerce să găsească o înţelegere cu ambele părţi şi în funcţie de cum decide să acţioneze în funcţie de obiectivele sale strategice să ia mineralele oricum. Deci, nu cred că aceasta este principala garanţie de securitate. Cred că pricipalele garanţii de securitate realist vorbind vor trebui cumva oferite de Europa.
Marius Pancu: Am văzut că există tot felul de planuri, Europa pare că s-a trezit. Momentan, la nivel declarativ, va trebui să aşteptăm puţin să le vedem şi puse în aplicare. Avem acest plan ReArm Europe de 800 de miliarde de euro, sună foarte bine. Cine îşi va asuma rolul de lider în coordonarea aceasta a armatelor europene, pentru că SUA dincolo de faptul că era cea mai mare putere militară, avea şi avantajul neutralităţii, nu era pe continent, deci, era cumva mai dezangajată de lupte, de rivalităţi care puteau apară pe bătrânul continent. Cine rămâne să îşi asume rolul de lider dintre ţările europene?
Mihai Valentin Cernea: Aceasta este întrebarea momentului din punctul meu de vedere si cea mai dificilă. În general, Europa este dependentă de SUA în primul rând când vine vorba de probleme de leadership şi de coordonare, când vorbim de logistică şi de anumite capacităţi aeriene pentru care Europa nu are antrenament.
Nu e o problemă că nu avem destule tancuri sau muniţie de artilerie ca să descurajăm Rusia, e vorba de aceste elemente esenţiele pentru acţiunea militară. E foarte greu de spus şi foarte greu de prevăzut. Evident că putem să presupunem că va fi ceva între Franţa, Marea Britanie şi Germania, Germania însă de a-şi asuma o poziţie de leadership în momentul de faţă, mai întâi să vedem investiţiile promise şi de Olaf Scholz pentru că nu s-au întâmplat până acum, promise din nou acum de Friedrich Merz, să vedem dacă se vor întâmpla în noul mandat al viitorului cancelar. Probabil că, dacă ar fi să mă puneţi să fac un pariu, aş crede că Franţa, pentru că are cea mai mare bază industrială, e cea mai independentă faţă de NATO şi e singura ţară din UE, nu mă refer aici la Regatul Unit al Marii Britanii, care are capacităţi de descurajare nucleară pentru Rusia. Nu destule, dar îndeajuns să pună o problemă.