"Când îmi cădea părul, mă peria şi îmi spunea: Mami, arăţi ca o prinţesă". Trauma unei familii, după ce un simptom a scos la iveală o boală cumplită

O mamă a trei copii, în vârstă de 37 de ani, a crezut că are calculi biliari când a început să simtă dureri în partea dreaptă a abdomenului. Când n-a mai putut ignora simptomele a ajuns la medic, însă veştile au îngenunchiat-o.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Când Jamie Ball a simțit o durere ascuțită în partea dreaptă a abdomenului a crezut că se confruntă cu probleme ale vezicii biliare. După aproximativ trei săptămâni de disconfort, a mers până la urmă la Urgenţe sperând că medicii îi vor da ceva pentru a pune capăt agoniei.

„Am crezut că sunt calculi biliari”, spune femeia de 37 de ani din Indiana, Pennsylvania, pentru Today. „Ajunsesem până la punctul în care nu mai puteam tolera durerea”. Medicii i-au făcut câteva analize şi ulterior a primit diagnosticul: cancer de colon, stadiul 4.

„Am fost complet șocată pentru că acel gând nici nu mi-a trecut prin minte”, spune ea. "Sunt tânără."

Curând avea să afle că avea metastaze la ficat şi, din cauza locului în care se aflau tumorile, medicii erau conştienţi că şansele ei de supravieţuire sunt minime. O şansă mai avea totuşi: un transplant de ficat.

„Am avut speranţa că aș putea avea o rezecție hepatică”, spune ea. Rezecția hepatică este o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea părții bolnave a ficatului. Dar pentru că medicii au descoperit tumori pe ambele părți ale ficatului, nu era eligibilă pentru o rezecție „Deci singura mea șansă era să găsesc un donator”, povesteşte Jamie.

De la diagnostic la transplant

A început să aibă durerile cumplite în toamna anului 2021. A aşteptat mai bine de trei sătpămâni însă până să ceară ajutor specializat, sperând că e vorba de calculi biliari, ori că nu e nimic serios. După ce medicii și-au dat seama că are cancer de colon, Jamie a început rapid tratamentul cu chimioterapie.

“Rezultatele au fost foarte bune”, spune ea. „Chimioterapia a fost foarte grea. Îmi era super rău. Am slăbit mai bine de 30 de kilograme, nu puteam să mănânc. Îmi era scârbă de mâncare”

Femeia a dezvoltat, de asemenea, neuropatie la mâini şi picioare - leziuni ale nervilor cauzate de chimioterapie care pot fi extrem de dureroase, potrivit Societății Americane de Cancer. În plus, orice lichid rece spune că „se simţea ca o lamă de ras alunecând pe gâtul meu”. După ce a terminat chimioterapia la începutul anului 2022, Ball a suferit o rezecție de colon prin care medicii i-au îndepărtat porțiunea canceroasă rămasă. Recuperarea după intervenția chirurgicală a fost „destul de ușoară”, spune ea. Dar știa și că are tumori în ficat care nu păreau să dispară. Medicii au crezut că un transplant de ficat ar ajuta, dar și asta i s-a părut complicat.

„Dacă aș fi fost pusă pe lista de candidaţi aş fi fost în coada listei pentru că ficatul meu era încă funcţional”, explică ea.

Medicii i-au recomandat un donator viu, o persoană care să îi poată dona o parte din ficat dacă sunt compatibili. După ce a fost supusă unor analize, a aflat că se califică pentru un transplant de donator viu, dar apoi trebuia să găsească unul. Ea a cerut ajutor pe rețelele de socializare și mulți oameni s-au oferit voluntari.

La început, medicii au luat-o în considerare pe sora ei. „A mers la o a doua rundă de analize, dar ficatul ei era cu un milimetru mai mic, aşa că a fost respinsă ca donator”.

Din fericire, pentru că atât de mulți oameni voiau să ajute, Jamie avea alte opțiuni. O fostă colegă de serviciu, Jennifer, s-a oferit voluntar pentru a vedea dacă ar putea dona o parte din ficat. “Ea era compatibilă şi în cele din urmă ni s-a aprobat donarea”.

Cu o seară înainte de operația de transplant din februarie 2023, femeia mărturiseşte că nu a putut să închidă un ochi, deoarece îşi făcea griji că operaţia ar putea fi un eşec. „Mă gândeam la tot ce era mai rău şi nu eram sigură nici măcar dacă transplantul avea să fie finalizat cu succes. Eram terifiată, era singura mea şansă la viaţă. Când m-am trezit, după operaţie, nici nu ştiam dacă a fost totul ok, apoi au venit medicii şi mi-au spus: da, totul e bine, ţi-am făcut transplantul”.

Transplantul de ficat pentru cancerul de colon

În timp ce transplanturile de ficat au fost folosite în trecut pentru a trata bolile hepatice, cum ar fi hepatita B și C sau ciroza, recent medicii le-au folosit cu succes pentru a trata cancerele hepatice, spune dr. Lorenzo Machado, chirurg la Allegheny Health Network din Pittsburgh. Asta i-a făcut pe medici să se întrebe dacă un transplant de ficat ar putea ajuta persoanele cu cancer care provin din alte organe, dar care s-au răspândit doar la ficat. Specialiştii din Norvegia au publicat cercetări care au arătat că transplantul este promițător în lupta împotriva cancerului de colon.

Când cancerul de colon se răspândește în întregul ficat la pacienții cu cancer colorectal, ratele de supraviețuire pentru acești pacienți sunt scăzute folosind terapiile tradiționale, spune Machado.

„Un pacient care este tratat numai cu chimioterapie are în cel mai bun caz 10 până la 20% (supraviețuire la cinci ani)”, spune el.

Medicii analizează eficacitatea tratamentului pentru cancer în funcție de probabilitatea ca un pacient să trăiască cinci ani de la diagnosticare, conform Institutului Național al Cancerului. Machado, care a efectuat transplantul femeii, spune că acest lucru oferă pacienților cu cancer pe ambii lobi hepatici o opțiune de tratament de care altfel nu ar beneficia. A avea un tratament suplimentar pentru a ajuta pacienții cu cancer colorectal rămâne important, mai ales că ratele au crescut la tineri. Jamie a fost unul dintre acele cazuri.

“Mami, arăţi ca o prinţesă”

Femeia a rămas în spital aproximativ o lună după operaţie, pentru recuperare. La aproximativ șase luni de la transplant, Jamie recunoaşte că se simte din nou ca un om normal. Mama a trei copii, Bella, 15 ani, Hunter, 9 și Olivia, 5, mărturiseşte că, în timp ce era tratată pentru cancer, cei dragi au ajutat-o pe ea și pe soțul ei aducându-le de mâncare la spital sau având grijă de copiii săi atunci când aveau nevoie.

„Toată lumea s-a implicat, toţi au făcut un pas în faţă. A fost nevoie de o întreagă armată şi aşa ne-am şi simţit”, spune ea.

Înainte de transplant, Jamie ştia că şansele de a supravieşui erau mici, aproximativ 15%, aşa că le-a explica copiilor diagnosticul, iar ei au încercat să ajute cât au putut: „Fiica mea cea mică nu a înţeles exact ce se întâmplă. Când îmi cădea părul ea mă peria şi îmi spunea: «Mami, arăţi ca o prinţesă». Mă încuraja mereu, mă iubea, mă îmbrăţişa”

Jamie se simte recunoscătoare pentru echipa medicală și pentru prietena ei care și-a donat cu abnegație ficatul pentru a o ajuta.

„Vreau ca oamenii să învețe că donarea de organe este uimitoare – să poată oferi cuiva cadoul unei a doua șanse la viață. Mi-ar fi dor de creșterea copiilor mei, nunțile lor, absolvirea lor”, spune Ball. „Am un copil de 5 ani care nu ar fi avut o mamă dacă nu ar fi fost prietena mea care mi-a salvat viața.”