O femeie și-a găsit părinții biologici după 26 de ani de la adopție. Mama ei locuia la 15 minute distanţă, în oraşul din SUA

Mary Baird-Wilcock a crescut crezând că face parte dintr-o familie americană tipică a anilor  '80, alături de un frate mai mare, cei doi părinți și un câine de companie. Cu toate acestea, la doar 13 ani, în urma unui pariu, a aflat că cei care au avut grijă de a până atunci nu erau rudele ei de sânge. Ea a decis să-și povestească viața și modul în care și-a întâlnit mama biologică într-un articol pentru Newsweek.

• "Hristos a Înviat!" Bisericile din țară, neîncăpătoare în Noaptea de Înviere. Mii de credincioşi au primit Lumina Sfântă în suflete şi în case

Ea a aflat că este adoptată atunci când fratele ei a provocat-o să găsească o poză cu mama lor însărcinată. "Am început să mă uit prin albume foto și vedeam poze cu mama mea în 1977, anul în care m-am născut, cu părul perfect coafat ca Jane Fonda, cu o talie mică, un costum din poliester și fără copil. Și apoi au am găsit fotografii cu mama mea care arăta exact la fel, dar ținând în brațe un copil", explică Mary.

Acela a fost momentul în care a aflat că este adoptată și, după cum explică Mary, a decis să-și ierte fratele, mai ales că acesta i-a spus că și el a aflase recent această informație și a decis să o împărtășească cu ea. În ceea ce îi privește pe părinți, aceștia au evitat subiectul, dar au asigurat-o mereu că și-au dorit-o și că au luptat pentru ea.

"În Texas, poți cere actele de adopție la vârsta de 18 de ani. Așa că am făcut asta, și la câteva luni după aniversarea de 18 ani, am primit fotocopii prin poștă - formularele de internare pe care mama mea naturală le-a completat și câteva fișe medicale de la spital", notează Mary.

Dat fiind faptul că a fost vorba despre o adopție închisă, majoritatea detaliilor despre părinți au fost ascunse. Cu toate acestea, ea a aflat că atunci când s-a născut, mama avea 19 ani și era artistă, iar tatăl ei avea 23 de ani și era surfer profesionist.

În căutarea propriei identități

Între 18 și 26 de ani, Mary a decis să ignore întreaga situație dar, în timp, a început să își pună întrebări despre mama sa naturală, despre identitatea proprie și despre genele ei. Astfel că a decis să apeleze la un grup de sprijin Adoption Knowledge Affiliates (AKA) din Austin, acolo unde a participat la mai multe întâlniri și unde, în cele din urmă, a găsit o persoană care a i-a făcut legătura cu cea care i-a dat viață.

"Nu am vrut să-mi schimb mama sau părinții. Am vrut să-mi înțeleg identitatea și genele", explică femeia La doar câteva ore după ce a luat legătura cu această persoană, Mary a primit un telefon în care i s-a spus că persoana de legătură a găsit numărul mamei naturale și că, în plus, aceasta locuiește la doar 15 minute de ea.

"Nu-mi venea să cred. Am fost uimită că a trăit la doar 15 minute distanță de locul meu de muncă. M-am născut în Fort Worth, Texas, care este la 300 de kilometri distanță de Austin. Probabil că am fost în aceleași restaurante și magazine alimentare exact în același timp cu mama mea naturală, fără să știu", a notat Mary.

În cele din urmă, Mary s-a întâlnit cu mama și chiar și cu tatăl biologic. Cu toate acestea, a reușit să mențină legătura eu ea doar pentru aproape un an. Cred că faptul că locuiam în același oraș cu mama mea a fost un pic prea complicat. "Și, în mod tulburător, ea era și o persoană imprevizibilă. Așa că am început să simt că era timpul să pun o oarecare distanță între noi. Am ținut, de asemenea, legătura cu Dave (n.r. tatăl), care a trăit în Carolina de Nord, și am păstrat legătura cu el pentru o vreme, deoarece distanța a făcut ca totul să fie mai ușor de gestionat".

Ulterior, Mary s-a căsătorit și a avut doi copii, o fată și un băiat. În articolul din Newsweek explică că a încercat să folosească toate lecțiile învățate de la părinții care au crescut-o și cei naturali pentru a construi o relație mai bună cu cei dragi.

În cele din urmă, a reușit chiar să își îmbunătățească și relația cu cea care a crescut-o de când era doar un bebeluș. "Am început să mă gândesc, este această problemă a modului în care părinții au tratat adopția mea într-adevăr o ancoră de care vreau să mă agăț? Pot să-mi vindec relația cu mama? Și asta s-a întâmplat cu siguranță. În acest moment, aproape 30 de ani mai târziu, problema adopției mele nu mai este o rană - este mai mult o cicatrice. A fost o întreagă călătorie".