Tânără obligată să participe la executarea propriei mame, după ce femeia şi-a ucis soţul abuziv, în Iran

O fiică și-a executat propria mamă dând cu piciorul în scaunul care o susținea în timp ce era spânzurată, în conformitate cu una dintre cele mai barbare legi ale regimului iranian. 

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

Maryam Karimi a fost condamnată la moarte pentru că și-a ucis soțul, care ar fi supus-o ani de zile la abuzuri și a refuzat să-i acorde divorțul. Tatăl ei și singura rudă, Ebrahim, a făcut tot posibilul pentru a rezolva problema în mod pașnic, dar nu a reușit să-și convingă ginerele încăpățânat, așa că și-a ajutat fata abuzată să comită crimă, relatează Mirror.

Pe 22 februarie anul trecut, Maryam și Ebrahim trebuiau să fie executați, dar spânzurarea a fost amânată din motive necunoscute. Conform concepției Iranului cu privire la legea islamică, rudele victimelor crimei, mai degrabă decât statul, decid pedeapsa ucigașului. Iertarea este, de asemenea, o opțiune, una care este surprinzător de populară.

Femeia a fost executată de propria fiică

Câteva săptămâni mai târziu, fiica lui Maryam, în vârstă de 19 ani, a fost dusă la închisoarea centrală Rasht pentru a participa la executarea propriei mame, aruncându-i acesteia scaunul de sub picioare, când era spânzurată. Ebrahim a primit o amânare temporară, dar gardienii s-au asigurat că acesta își vede fiica. În iunie anul acesta, Ebrahim a fost ucis în aceeași închisoare în care a fost omorâtă fiica lui.

„Codul penal iranian nu numai că are pedepse inumane, dar promovează și violența asupra societății. Au pus copilul într-o situație imposibilă, în care ei spun că „mama ta ți-a ucis tatăl” și  el este cel care îi va decide soarta”, a declarat Directorul Iranului pentru Drepturile Omului, Mahmood Amiry-Moghaddam.

Liderii Iranului laudă „dreptul” familiei la pedeapsă ca fiind „sfânt” iar alte libertăți civile, cum ar fi libertatea de exprimare, sunt în mod obișnuit ignorate sau suprimate. 

„Sunt făcuți să se simtă vinovați dacă nu cer pedeapsă. Totul se face folosind presiunea psihologică, așa că este într-un mod foarte subtil”, a adăugat Mahmood.

Dar, în ciuda acestor presiuni subtile, majoritatea iranienilor obișnuiți aleg să cruțe viețile celor care i-au smuls pe cei dragi de la ei.

„Numărul de oameni care aleg banii sau iertarea, în loc de pedeapsa cu moartea, este mult mai mare decât cei care cer spânzurarea. Anul trecut, au fost peste 700 de cazuri în care reclamantul fie și-a dat iertarea, fie a spus nu acelei pedepse și a mers după bani de sânge. Numărul cazurilor efective de execuție a fost sub 200. În ciuda a 40 de ani de promovare a violenței prin pedeapsa cu moartea, un număr tot mai mare de oameni le spun nu, chiar și atunci când aceasta implică membri ai familiei lor”, a adăugat directorul pentru drepturile omului.