"Un miracol dacă vei citi asta vreodată". O scrisoare pusă într-o sticlă și aruncată în mare a ajuns la destinatar după 45 de ani
Niciodată nu este prea târziu. Asta pare să își fi spus și o femeie, care a primit un mesaj la 45 de ani după ce i-a fost adresat. Pusă într-o sticlă și aruncată în mare, scrisoarea a ajuns într-un final la destinatar.
De Monica Palade la 23.05.2023, 15:50
Sticla a fost aruncată în mare, la 55 de kilometri în largul coastei Noii Galii de Sud, Australia, în 1978, de un bărbat pe nume Tom Wall. În interior era un bilet scris de mână. Epistola a fost descoperită întâmplător de un îngrijitor, care curăța în jurul lacului Wallaga, lângă orășelul Bermagui.
Niciodată nu este prea târziu
Marinarul Tom se afla pe o navă container, la 30 de mile marine (55 de kilometri) de Sydney, când a aruncat sticla în mare în 1978. „Dragă Martha, este un miracol dacă vei citi asta vreodată. Dar nu va fi prima ta scrisoare din sticlă, mai sunt multe în mijlocul Pacificului”, a scris Tom în scrisoare.
Luke Hamilton, bărbatul care a găsit sticla, spune că a dat repede peste destinatarul vizat, Martha Mulgoa, printr-o căutare pe internet. Când a fost sunată, Martha a știut imediat despre ce este vorba.
- "El nu ştie încă, dar mama lui l-a salvat. Mulțumesc că i-ai oferit darul imens al vieții". Un tată adoptiv,...
- „Mă numesc Enea. Mama mă iubeşte, dar nu mă poate creşte”. Mesajul sfâşietor lăsat de o femeie lângă...
- O epistolă rară pe care Jane Austen a scris-o pentru sora ei va fi expusă la fosta casă a autoarei
„A fost cu adevărat special... Nu mi-a venit să cred, 45 de ani. A trecut atât de mult timp de atunci. Nu a fost primul mesaj într-o sticlă pe care l-am primit. Probabil că ultimul pe care l-am primit a fost când aveam aproape 12 ani. Am primit mesaje din Filipine, din America de Sud și din Insulele Solomon”, a povestit femeia, potrivit 7 News.
Mulgoa a mai spus că a crescut în Anglia și Tom era prieten cu vecinul ei. Marinarul îi spunea povești despre călătoriile lui când nu era pe mare. „Îmi trimitea scrisori și includea întotdeauna o scrisoare către cei care le găsea, pentru a-i încuraja să mi le trimită, dar le dădea și câteva detalii despre locul în care le-a lăsat, ca să poată afla ce curent le-a purtat”.