Joaca de-a viitorul
De Gabriel Hizo la 25.03.2021, 14:22
Prin orice bulă te plimbi zilele astea - stânga, dreapta, hipsteri, hateri, nu contează - toate sunt traversate de același fior de furie. Bah, da’ cu copiii ce aveți? De înțeles. Orice ai vota, orice te-ai crede sau închipui că ești, orice aspirații ai avea, diferența o fac copiii, viitorul lor, siguranța lor, orizontul lor.
Viitor, siguranța, orizont! Toate sunt în joc. Sunt în joacă, de fapt. În joaca de-a “managementul” unor amatori incapabili să gestioneze situații de criză, prea aroganți ca să recunoască nu criza ci existența ei, insuficient de puternici ca să iasă din niște norme scrise în vremuri normale, prea suficienți ca să tragă cu ochiul la cum gestionează alții o criză, hai sa fim serioși, globală, deloc presați de responsabilitate ci mai degrabă disperați de supraviețuire politică.
Hai la școală, pleacă de la școală, poftim tableta, nu e buna tableta, avem de toate, nu va dăm măști, vrem ca afară, ieșiți afară. Și tot așa 365 de zile. Sute de zile în care mintea și corpul unor generații au fost supuse unei presiuni inutile. De părinți nu mai vorbim, e treaba lor sa faca față presiunii. Dar copiii? Ei ce vină au avut?
Ani de zile statulului i-a plăcut să se plângă că părinții sunt de vină pentru abandonul școlar. Acu’ nu-i place când părinții îi spun în față că statul si-a abandonat copiii pur și simplu. A preferat să pună câte un leucoplast ici și colo în loc să profite de pandemie și să reformeze un sistem caduc. A preferat unei bătăi de cap de câțiva ani cât poate dura actuala nebunie să paseze orice rezolvare peste mulți ani cu riscul ca o generație întreagă, generația pandemiei, peste ani să se plimbe bezmetică prin câmpul muncii în cautarea unui rost.
Părinții “pandemicilor” sunt foștii decreței care nu știau cum să mai chiulească de la școla care le turna în cap până la turbare informații inutile. Copiii lor, generația din pandemie, nu mai știu nici ce e vacanța din moment ce fac școala de acasă. Lor statul le-a dat cu “seen” şi apoi “block” .
“We don’t need no education” urla din toți bojocii Șoșoacă în Piaţa Victoriei acum vreo câteva zile. Ea are totuși o facultate de drept, probabil alte facultăți îi lipsesc. Senatoarea a dat doar tonul, ritmul e ținut și de cei care pretind măcar că-i sunt adversari politici. Nici ei nu par sa creadă că viitorul României are nevoie de educație ci doar de bifatul unor examene. Învățământul din România e precum acea fotografie făcută pe Reuters la o stanâ din nordul Italiei zilele trecute. Cea cu un copil care învaţă la un laptop inconjurat de capre si măgari. Probabil puștiul o avea si rețea electrică și rețea de telefonie la stână. Pe la noi, învațamântul online funcționează doar pe la oraș și doar dacă profesorii au învățat să se adapteze. Altfel, e doar altă formă fără fond și fără viitor.
Așa că, să nu vă mire dacă peste câțiva ani o să auziți de aplicații pentru angajare scrise în noua limbă, emoji. Cu semne a început comunicarea scrisă pe aceasta planetă, de ce n-ar continua? Chiar și we don’t need no education se poate scrie în emoji: 👩👩👦👦 😣 👎 ❌ ❎ 🎓 🎒 🏫.
